Daniel Ange în România

Pentru a treia oară, pr. Daniel Ange, cunoscut apostol al tinerilor, s-a aflat într-o vizită în România. În perioada 28 noiembrie-7 decembrie a fost în Bucureşti, Cluj şi Timişoara.

În cele zece zile în România, pr. Daniel Ange a celebrat Liturghia în Catedrala catolică din Bucureşti şi le-a vorbit studenţilor şi profesorilor (29 noiembrie), i-a întâlnit pe IPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, şi pe Preafericitul Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (30 noiembrie). A vizitat Biserica Stavropoleos din Bucureşti şi a ţinut o conferinţă la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif“ din Bucureşti (30 noiembrie). La Cluj s-a întâlnit cu PS Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj- Gherla, şi cu tinerii greco-catolici (2-3 decembrie). La Timişoara a fost oaspete al unei parohii greco-catolice (4-6 decembrie).

Daniel Ange s-a născut în anul 1932 la Bruxelles dintr-o mamă belgiană şi un tată francez. Din pricina războiului, şcoala primară a făcut-o în Elveţia, iar cea secundară în Marea Britanie. A intrat, în anul 1950, în mănăstirea călugărilor benedictini din Clervaux (Franţa). În anul 1981 a fost hirotonit preot.

Până acum, activitatea pr. Ange numără peste 200 de misiuni, în 40 de ţări, dedicate tinerilor, reculegeri cu preoţi, seminarişti, călugări şi laici. Este autor a circa 50 de lucrări de teologie spirituală sau de evanghelizare a tinerilor, traduse în peste zece limbi. În limba română au apărut „Păstorul rănit“ (Ed. „Presa Bună“), „Trupul tău este făcut pentru viaţă“ şi „Trupul tău este făcut pentru iubire“ (Ed. Sapientia). Colaborează la diverse ziare şi reviste („Famille chrétienne“, „France Catholique“, „Christicity“, „Serviam“ etc.). În cărţile şi articolele sale vorbeşte deseori despre setea după fericire şi adevăr în lumina celor două tradiţii bisericeşti: orientale şi occidentale.

Fără îndoială, înfiinţarea Şcolii „Jeunesse Lumičre“ rămâne una dintre cele mai importante opere ale pr. Ange.

Lucrând în ţările din Europa sau din Africa, este marcat de generaţia tânără pe care o vede în derivă. Este fascinat de setea tinerilor după iubire şi după Dumnezeu. Dar observă şi teama lor, strigătul lor tăcut, şi mai ales că sunt lipsiţi de repere. Încolţeşte în el chemarea de a-i ajuta, îndeosebi pe cei care stau departe de Biserică.

Realizează repede că cei mai buni apostoli ai tinerilor sunt tinerii înşişi. Însă pentru a lucra cu alţii este nevoie de disponibilitate şi de pregătire. Pentru a le veni în ajutor, în septembrie 1984, înfiinţează Şcoala Internaţională de Rugăciune şi de Evanghelizare a Tinerilor „Jeunesse Lumičre“.

În această şcoală, care începe în septembrie şi se termină în iunie, sunt tineri între 18 şi 30 de ani. Cei care intră iau un an sabatic, se desprind de activităţile obişnuite pentru a petrece un timp împreună. Se formează grupuri de 30 de tineri, care redescoperă importanţa rugăciunii şi a Liturghiei, participă la cursuri de formare, studiind Sfânta Scriptură şi teologia cu ajutorul unor profesori. Viaţa de comunitate unde fiecare are responsabilităţi este un alt suport al şcolii. Merg apoi în şcoli, în spitale, la Radio, în închisori, pentru a vorbi despre Iisus Cristos şi despre modul în care ei trăiesc credinţa.

După un an se reîntorc la activităţile lor. Timpul petrecut împreună le marchează viaţa. Experienţa întâlnirii cu Cristos este prea puternică pentru a o abandona. Unii se decid să formeze familii creştine, alţii urmează calea preoţiei sau intră în mănăstire.

În ziua de 24 noiembrie, după un turneu prin diferite comunităţi din Moldova şi Transilvania (21-27 noiembrie), şapte tineri din această şcoală au fost prezenţi la Bacău. Ei au vorbit tinerilor despre minunile petrecute în viaţa lor, despre liniştea pe care au găsit-o în Cristos şi despre răspunsurile la întrebările pe care le purtau cu ei.

Guillaume este un tânăr francez. La Bacău, el a vorbit despre experienţa lui: „La vârsta de 20 de ani, un prieten de la cateheză m-a invitat la un grup de rugăciune. Am întâlnit acolo persoane foarte bucuroase, vesele; bucuria iradia pe toate chipurile. În acest moment Dumnezeu a decis să-mi vorbească. Nu mi-a vorbit ca o voce ce se adresează unui sfânt, ci mi-a vorbit în interiorul inimii mele şi a rămas în profundul ei. Dumnezeu a acţionat, şi eu voiam să trăiesc această bucurie pe care o vedeam la alţii. Am simţit că-mi spune: «Pentru asta trebuie să abandonezi ceea ce ştii greşit despre mine»... Am reuşit să abandonez toate. În acest timp un gând mi-a rămas în inimă: «Doamne, mă lepăd de toate şi accept să merg înainte cu tine!» …Totul s-a schimbat în viaţa mea. Vedeam într-o manieră diferită. Ştiam că oriunde m-aş fi dus, Dumnezeu era cu mine şi mă ajuta să găsesc esenţialul. Am descoperit că sunt iubit de Dumnezeu, oricâte lucruri rele mi s-ar întâmpla… A făcut să alung solitudinea şi să mă îndrept spre alţii, L-am găsit în Biserică şi acum Dumnezeu mă călăuzeşte zilnic. În fiecare zi mă abandonez în mâinile sale, iar El mă conduce“.