Editorial: Apa mării, vârful Semenic şi încălzirea globală

De câţiva ani buni, ni se spune în mod constant că planeta Terra se află într-un periculos proces de încălzire globală. Principala cauză, după cum ştim, ţine de activitatea industrială a omului, care a dus la emisii suplimentare de gaze care produc efectul de seră. În principal, este vorba despre arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol) şi de emanaţiile masive de bioxid de carbon, din care doar o mică parte mai poate fi fixată de plante şi de algele marine, prin efectul de fotosinteză. În urmă cu un deceniu, s-a încercat elaborarea unei strategii de reducere a emisiilor de bioxid de carbon, elaborându-se în acest sens, la 11 decembrie 1997, un document final, numit Protocolul de la Kyoto (denumire completă: „Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice“), semnat până în prezent de 141 de ţări şi care îşi propune ca până în anul 2012 să diminueze cu 5% nivelul emisiilor de gaze. Din păcate, SUA, care sunt răspunzătoare de emisia a 36% din totalitatea gazelor cu efect de seră, nu au ratificat Protocolul.

Refuzul SUA de a semna Protocolul are o latura pur pragmatică: dacă ar ratifica documentul, industria americană ar fi obligată ca în câţiva ani să investească sume uriaşe în sisteme de filtrare a emisiilor de gaze, ceea ce ar conduce la diminuarea ritmului de creştere al economiei, ceea ce nu convine ţării cu cea mai puternică industrie de pe planetă. Refuzul mai are şi o motivaţie „ştiinţifică“: administraţia Bush, bazându-se pe unele rapoarte ale savanţilor americani, nu crede în fenomentul de înclzure globală datorat emisiei gazelor industriale, ci agreează mai curând ipoteza unor cicluri ale Terrei de câteva sute sau chiar de câteva mii de ani, care duc la variaţii ale temperaturii terestre de câteva grade, cu consecinţe previzibile: încălzirea globală, urmată de topirea calotei glaciare, deşertificarea masivă, ca mai apoi să urmeze o miniglaciaţiune asemănătoare cu aceea care a dus la dispariţia mamuţilor, în urmă cu mai bine de zece mii de ani. Noi am fi, în prezent, la jumătatea „distanţei“ şi ne-am îndrepta, vasăzică, spre un maximum al deşertificării, ca apoi să urmeze „reculul“ către glaciaţiune. Evident, acestea sunt teorii. Să vedem cum arată realitatea pe teren.

Realitatea este destul de îngrijorătoare. De exemplu, în România, s-a instalat o secetă prelungită, care durează de luni bune. Luna iunie a debutat cu zile extrem de călduroase, care se transformă, iată, în zile caniculare, în care coeficientul termic depăşeşte indicele de 80 (de la care organismul uman rezistă cu luarea unor măsuri speciale). Iar modul în care mass-media românească tratează problema secetei şi a caniculei în România necesită o discuţie lungă şi aplicată. Este de neînţeles cum de se concepe prezentarea „buletinului meteo“ doar cu informaţii pentru persoanele care se duc în concediu, dar nu oriunde, ci, ca în vremea comunismului, într-un dinamic turism de masă pe litoral şi la munte. Spre exemplu, în urmă cu câteva zile, când în toată România a plouat (evident, fără să rezolve deficitul cronic de apă din sol), o prezentatoare de la o televiziune „de rating“ susura îngrijorată: „Astăzi vremea a fost ploioasă în toate regiunile ţării, inclusiv pe litoral, dar pentru mâine avem veşti bune - cerul va fi senin în toate regiunile, iar pe litoral apa va avea 20 de grade Celsius“.

Aşa se vede, din păcate, „vremea“ la toate televiziunile din România, fie de nişă, fie „pur comerciale“, private sau plătite cu bani publici. Aşa se ajunge ca, în fiecare zi, sute de cardiaci să se prăbuşească pe trotuar din cauza vremii caniculare, pentru că „la televizor“ se vorbeşte doar de temperatura apei mării şi cea de pe vârful Semenic. Iar din faptul că bătrânii cad răpuşi de caniculă, rezultă o „ştire“ pe care o vom vedea diseară (cam) pe la toate televiziunile: Serviciul de Ambulanţă este blocat de numărul de apeluri care solicită transportarea la spital a persoanelor în vârstă, căzute pe caldarâm din pricina căldurii toride. E vorba despre persoanele care, cu o seară înainte, au aflat „veşti bune“ la buletinul meteo, că apa mării va fi caldă şi că pe vârful Semenic va fi o temperatură plăcută. Nimic despre interdicţia de a ieşi din casă în perioada amiezii sau de obligativitatea de a bea doi litri de apă şi de a mânca multe fructe în această perioadă. Nu-i nimic, rating-ul creşte, lumea priveşte şi viaţa merge înainte. A spus cineva „încălzire globală“?