Icoana Maicii Domnului de la Cacica

Se împlinesc anul acesta 200 de ani de când icoana Maicii Domnului a fost adusă în prima biserică din Cacica.

În nord-estul României, în Bucovina, la 19 kilometri de Gura Humorului şi la 36 de kilometri de Suceava se află Cacica. Localitatea este aşezată între două dealuri (al Troianului, pe care se află cimitirele, şi Celălalt Deal, pe care este aşezată salina) acoperite cu păduri şi pajişti, delectând privirea oricărui trecător. Ea este cunoscută atât prin salina existentă, cât şi prin sanctuarul marian al Bisericii Catolice.

Numele de „Cacica“ îşi are originea din limba slavă, „kaczika“ însemnând „raţă“. În zonă, la poalele pădurii, erau numeroase mlaştini cu stufăriş, în care mişunau raţe sălbatice.

În anul 1784 s-a descoperit zăcământul de sare din zonă, iar în anul 1791 s-a deschis salina din Cacica şi au fost aduşi muncitori şi tehnicieni din Polonia, în special de la Minele Bohnia şi Wieliczka. Primele 20 de familii catolice au sosit în anul 1792. Muncitorii au primit pământ şi loturi de casă, formând localitatea Cacica. Mai târziu, au venit şi muncitori ucraineni şi români ortodocşi.

Prima cameră de exploatare din masivul de sare a fost cioplită manual, cu ciocanul şi dalta, şi folosită drept capelă pentru cult, cu hramul „Sfânta Varvara“, patroana minerilor. Ea se poate vedea şi astăzi. După ce se coboară cele 280 de trepte de lemn în prima galerie, la 27 de metri adâncime, se găseşte Capela „Sfânta Varvara“. În apropiere, în jurul unei cruci de sare, este şi o capelă ortodoxă, mai nouă. De asemenea, în salină se pot vizita: Lacul Sărat (38 de metri sub pământ), sala de destindere (44 de metri sub pământ), sala de sport, altădată depozit de brânză (60 de metri sub pământ).

Bazilica se află în centrul localităţii, faţă în faţă cu salina. A fost construită între anii 1903 şi 1904, în stil neogotic, în crucieră, din piatră cioplită şi cărămidă roşie presată, urmând un proiect din Polonia. În aceasta se află o icoană miraculoasă a Preacuratei Fecioare Maria, copie a Icoanei „Madona Neagră“ de la Czestochowa (Polonia). A fost adusă în anul 1809, când s-a sfinţit prima biserică. Este vorba de biserica a cărei construcţie a început în anul 1806, fiind sfinţită în anul 1826. Mai înainte, icoana a stat într-o biserică armeano-catolică din Stanislawow (Polonia). Nu se ştie cu exactitate anul când a fost pictată, dar se presupune a fi din secolul al XVII-lea.

Atunci când a fost sfinţită actuala bazilică, la 16 octombrie 1904, s-a stabilit celebrarea oficială a hramului şi a pelerinajului în cinstea Adormirii Maicii Domnului (15 august). Cultul icoanei miraculoase şi pelerinajul prilejuit de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului s-au dezvoltat, iar numărul pelerinilor din ţară şi din străinătate a fost din ce în ce mai mare. În ziua de 15 august 1996, biserica a fost declarată sanctuar diecezan. La 15 august 1997 a fost declarată sanctuar naţional, iar la 14 august 2000, papa Ioan Paul al II-lea a acordat bisericii titlul de „basilica minor“.

Credincioşii catolici veniţi la muncă şi stabiliţi la Cacica au fost asistaţi spiritual mai întâi de preoţii din Parohia Gura Humorului. În anul 1810 a luat fiinţă Parohia Romano-Catolică din Cacica. Astăzi, în Cacica mai trăiesc 170 de familii de polonezi, cu 415 credincioşi.

Având dimensiunile de 86x60 cm, icoana este pictată pe pânză. Icoana reprezintă pe Preasfânta Fecioară Maria ţinând în braţe pe Pruncul Iisus, Care cu mâna stângă strânge la piept o carte, iar dreapta o are ridicată în semn de binecuvântare. Fecioara Maria şi Iisus au coroane de stele. Palma dreaptă a Mariei este îndreptată către Iisus, ca şi cum ar spune: „Faceţi tot ce El vă zice!“. Un basorelief din lemn aurit şi argintat acoperă icoana, lăsând la vedere feţele şi palmele Maicii Domnului şi ale Pruncului Iisus.

De la începutul secolului trecut, de la sfinţirea bisericii, a rămas o mărturie scrisă despre icoană: „Emoţionant a fost momentul în care, după ceremoniile de sfinţire a bisericii, Excelenţa sa arhiepiscopul a adus cu mâinile sale proprii din capelă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aşezând-o pe altarul principal, iar de aici cu ea a binecuvântat mulţimea. Nu a existat nici unul care să nu fi vărsat lacrimi de emoţie, când Maica Domnului mulţumea tuturor pentru noul ei lăcaş. Apoi icoana a fost aşezată pe altarul principal, pe care Regina cerului şi-a luat locul cuvenit lângă Iisus Cristos, prezent în preasfântul sacrament“.

În sanctuarul de la Cacica, în faţa acestei icoane, în decursul anilor, mii de pelerini au găsit mângâiere şi vindecare în rugăciune. Reînnoiţi sufleteşte, ei se întorc an de an spre casele lor. Icoana Maicii Domnului din sanctuar îndreaptă mereu privirile spre cea care este „plină de har“, pentru a contempla împreună cu ea minunile pe care Dumnezeu le face zi de zi cu noi.