Încotro?

La jumătatea lunii mai a avut loc simularea pentru Evaluarea Națională la clasa a VIII-a. Evaluarea în sine, care contează esențial pentru intrarea la liceu, va avea loc în perioada 23-27 iunie.

La rândul lor, pentru elevii din clasa a XII-a, examenul de bacalaureat, care a început încă din ianuarie cu evaluarea competențelor lingvistice de comunicare orală în limba română, se va încheia în 30 iunie, cu afișarea rezultatelor finale.

În fine, în 23 iulie are loc repartizarea computerizată la liceu, în vreme ce admiterea la facultate depinde de la caz la caz, atât ca perioadă, cât și ca modalitate, conform autonomiei universitare.

E o perioadă efervescentă și, în același timp, plină de tensiune. Elevii din anii terminali şi părinții lor sunt sub mare presiune. Parafrazând o glumă celebră a lui Mark Twain, nici cei de-a șaptea și a unsprezecea nu se simt prea bine, gândindu-se deja la anul viitor și urmărind și ei cu sufletul la gură ce se-ntâmplă anul acesta.

Dar nu atât examenele în sine contează, cât mai ales ceea ce urmează. Atât miza Evaluării (fostul Examen de Maturitate și înlocuind admiterea la liceu de până în 2003), cât și cea a Bacalaureatului este ce se-ntâmplă mai departe cu adolescentul, respectiv tânărul.

Media obținută la Evaluarea Națională este 80% din media finală de admitere la liceu, ponderea mediei din anii de școală fiind sever redusă de la un inițial 50%, pe motivul (corect) că notele de la clasă sunt prea puțin semnificative: profesori îngăduitori și/sau interesați de evaluarea cât mai bună a școlii pot oferi multe note „din burtă”.

La rândul lui, rezultatul de la Bac contează în cel puțin patru feluri diferite: este coperta de închidere a celor 12/13 ani de școală; este o chestiune de prestigiu (am văzut în ultimul an o adevărată agitație națională privind prezentarea publică a diplomelor); este, în multe cazuri, condiția minimală pentru o angajare, chiar și în slujbe cu nivel mediu de calificare; nu în ultimul rând, este pașaportul de acces într-o facultate, pentru cei care doresc asta. Mai mult decât atât, astăzi sunt facultăți care primesc studenți fără examen, pe bază de dosar, în care rezultatul de la Bac joacă rolul principal.

Esențial este însă răspunsul la întrebarea, aparent sâcâitoare: „Ce vrei să faci în viață?” Când te pregătești de facultate, evident că trebuie să fii foarte sigur de răspuns, că doar n-o să dai la Politehnică dacă visezi să fii scriitor (chiar dacă se mai întâmplă și așa). Dar ar cam trebui să ai o idee despre asta și când te pregătești de liceu, ca să nu pui primul pe lista de opțiuni un profil de „Filo” când ești super pasionat de IT - sau invers.

În această chestiune, în această alegere, un rol important ar trebui să-l joace părinții. Tinerii de azi, la fel ca - să fim sinceri - noi la vârsta lor, tind să considere că n-au nevoie de sfaturi, că știu foarte bine ce vor și cum pot să ajungă acolo. În nici un caz nu folosește la nimic să le spunem: „Habar n-ai! Știu eu mai bine ca tine ce-ți trebuie!” Dar ceva putem și trebuie să facem: să le oferim cât mai multe informații despre cât mai multe profesii. Dacă și cât putem, să le propunem o vizită pe un șantier arheologic, într-o sală de repetiții, într-o oțelărie, într-un atelier de proiectare.

Pentru ca, după aceea, ei, nu noi, să aleagă cât mai bine încotro.