Iubirea în adevăr

„Caritas in veritate“ (Iubirea în adevăr) este titlul celei de-a treia enciclice a papei Benedict al XVI-lea, prezentată în ziua de 7 iulie la Vatican. Este vorba de un document care tratează teme sociale, propunându-şi să aprofundeze unele aspecte despre dezvoltarea integrală în epoca noastră, în lumina iubirii în adevăr.

Învăţăturile sociale, cunoscute şi ca „doctrina socială a Bisericii“, nu sunt noi. În predica lui Iisus există numeroase şi importante învăţături despre dimensiunea socială a omului. Deja în timpurile apostolice putem găsi intervenţii pline de autoritate asupra zgârceniei, cămătăriei, sclaviei, salariului injust, educaţiei fiilor, orânduirii statale. Problemele sociale au fost o preocupare constantă din timpurile părinţilor Bisericii, trecând prin Evul Mediu, până în zilele noastre.

„Iubirea în adevărul pentru care Iisus a devenit martor prin viaţa sa pământească şi, mai ales, prin moartea şi învierea Sa, este principala forţă propulsivă pentru adevăratul progres al fiecărei persoane şi al întregii umanităţi“ este prima frază al noului document. În cele 142 de pagini, „Caritas in veritate“ cuprinde o introducere, şase capitole şi o concluzie.

Din document reiese o viziune pozitivă, de încurajare a omenirii ca să poată găsi resursele de adevăr şi de voinţă pentru a depăşi dificultăţile. Deja în lume sunt mulţi protagonişti şi actori ai adevărului şi iubirii. În plus, Dumnezeu, care este Adevărul, este mereu la lucru.

Nu-i lipsit de importanţă că acest document a fost dat publicităţii în preajma întâlnirii G8 de la LâAquila (Italia), summitul celor mai mari puteri ale planetei (8-10 iulie). Examinarea temelor tratate de summitul internaţional şi de enciclică arată voinţa de a propune unei lumi care se află într-o rapidă şi dramatică schimbare o platformă de răspunsuri convingătoare.

Există totuşi câteva teme mai puţin tratate sau analizate în mod generic de întâlnirea G8, care apar în mod clar în enciclică.

1. Binele comun drept călăuză, în locul profitului individual. Obiectivul exclusiv al profitului „fără binele comun ca scop ultim - subliniază papa - riscă să distrugă bogăţia şi să creeze sărăcie“. „Dezvoltarea este imposibilă fără oameni drepţi, fără operatori economici şi oameni politici care să trăiască puternic în conştiinţele lor apelul binelui comun. Sunt necesare atât pregătirea profesională, cât şi coerenţa morală. Când prevalează tehnica, se realizează confuzie între scopuri şi mijloace, întreprinzătorul considerând ca unic criteriu de acţiune profitul maxim al producţiei; politicianul, consolidarea puterii; omul de ştiinţă, rezultatul descoperirilor sale“.

2. Ţinuta morală a societăţii este pentru suveranul pontif baza de plecare pentru a tutela ecologia umană şi ecologia mediului. În fond, îndeamnă papa, „e necesară o schimbare efectivă de mentalitate, care să ne facă să adoptăm noi stiluri de viaţă“. Un stil care astăzi, în multe părţi ale lumii, „este înclinat spre hedonism şi consumism“. Problema decisivă „este nivelul moral în ansamblu al societăţii“. „Dacă nu se respectă dreptul la viaţa şi moartea naturală“, „conştiinţa umană sfârşeşte prin a pierde ideea de ecologie umană“ şi cea de ecologie a mediului“

3. Benedict al XVI-lea propune reformarea ONU, pentru a lua măsurile cuvenite. Se gândeşte, de exemplu, la problema foamei în lume, care se înrăutăţeşte tot mai mult: „Se întâmplă uneori că cei care sunt destinatarii ajutoarelor devin dependenţi de cei care îi ajută şi că săracii servesc la menţinerea în viaţă a unor organizaţii birocratice extrem de costisitoare care îşi rezervă pentru propria susţinere procente mereu mai ridicate din acele resurse care ar trebui să fie destinate dezvoltării“.

4. O altă temă importantă este cea legată de mediu şi de energie. Documentul îndreaptă degetul spre ţările bogate. „Acumularea de resurse“ din partea unor state şi grupuri de putere „constituie o gravă piedică pentru dezvoltarea ţărilor sărace“. Comunitatea internaţională trebuie, de aceea, „să descopere căi instituţionale pentru a disciplina exploatarea resurselor“. „Societăţile avansate tehnologic pot şi trebuie să micşoreze propria trebuinţă energetică“, în timp ce trebuie „să avanseze cercetarea de energii alternative“.

5. Respect pentru migranţi şi muncă decentă pentru toţi: „Fiecare migrant este o persoană umană, posesor de drepturi ce trebuie respectate de toţi şi în orice situaţie“. Papa cere ca muncitorii străini să nu fie consideraţi o simplă marfă şi denunţă legătura directă dintre sărăcie şi şomaj. Cere o muncă decentă pentru toţi şi invită sindicatele, realităţi autonome şi distincte de sfera politică, să-şi îndrepte atenţia spre muncitorii din ţările unde drepturile sociale sunt încălcate.

Pentru a se realiza toate acestea, concluzia enciclicei este clară: dezvoltarea umană „are nevoie de creştini cu mâinile înălţate spre Dumnezeu în gestul rugăciunii“, de „iubire şi iertare, de renunţare la sine, de primirea aproapelui, de dreptate şi pace“.