Părintele profesor Nicu Moldoveanu la împlinirea venerabilei vârste de 85 de ani

În această zi de 20 octombrie 2025, părintele profesor dr. Nicu Moldoveanu împlinește venerabila vârstă de 85 de ani. Este un nou prilej de bucurie că Dumnezeu îl ține sănătos și îi oferă inspirație să continue să scrie, să compună și să dea contur unei activități bogate ca profesor de muzică bisericească la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, preot devotat, compozitor, dirijor și muzicolog bizantinist cu un cuvânt apreciat în cercurile de elită ale muzicologiei românești. Părintele profesor a ajuns la această vârstă biblică cu binecuvântarea lui Dumnezeu Care răsplă­tește pe oamenii binecre­din­cioși care Îl iubesc pe El și care viețuiesc în duh evanghelic și în evla­vie și își împletesc cununa vieții din fapte luminoase.

S-a născut în comuna Brătianu (as­tăzi Scânteia), din județul Ialo­mița, în ziua de 20 octombrie 1940, într-o perioadă extrem de încercată, marcată de ororile celui de-Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, pă­rintele profesor a primit din fami­lie o educație creștină autentică, de mic copil fiind deprins cu hărnicia și cu rugăciunea. Părinții săi, Ioana și Grigore Moldoveanu, au fost români simpli, muncitori și rugători, punând în sufletele copiilor lor frica sfântă de Dumnezeu. Acești oameni ai lui Dumnezeu au fost binecuvân­tați cu unsprezece copii, părintele pro­fesor fiind al șaptelea. Deprins fiind de mic cu pravila rugăciunii, cu cântarea bisericească și cu sfintele slujbe ce se săvârșeau în biserica sa­tului, dânsul a devenit dascălul în credință al fraților săi și al copiilor din sat, obișnuind să-i învețe pe aceș­tia cântări liturgice și colinde. Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu calități muzicale excepționale, cu inteligență și cu multă răbdare, astfel, definindu-și din adolescență drumul pe care avea să-l urmeze în viață. Atașamen­tul său față de biserica satului și intensitatea cu care se pregătea să devină preot al lui Hristos, la îndemnul și în urma rugăciunilor mamei sale Ioana, au făcut ca în anul 1956 să fie admis la Seminarul Teologic din București, transferat pentru câțiva ani la Curtea de Argeș, iar mai apoi, din nou la București.

După încheierea studiilor seminariale, în anul 1961, a susținut examenul de admitere la Institutul Teologic Universitar din București, ale cărui cursuri le-a urmat timp de patru ani, până în 1965, înscriindu-se printre cei mai străluciți absolvenți ai institutului. După obținerea ti­tlului de licențiat s-a înscris la doctorat, intrând sub îndrumarea știin­țifică a marelui profesor, compozitor și dirijor Nicolae Lungu și rămânându-i aproape pe parcursul întregii activități a acestuia. Intuind talentul, dragostea pentru muzica bisericească, seriozitatea și tenacitatea ucenicului, profesorul Nicolae Lungu l-a ales să-i fie colaborator la catedră, în anul 1968, ucenicul fiind titularizat în postul de asistent. După încheierea studiilor doctorale cu teza intitulată: Izvoare ale muzicii psaltice în Biserica Ortodoxă Română, publicată în revista „Biserica Ortodoxă Română”, în anul 1974 (și în extras), părintele Nicu Moldoveanu a ocupat prin concurs posturile de lector (1974), conferențiar (1975) și profesor (1995). În anul 1975, mentorul său, profesorul Nicolae Lungu, s-a pensionat. De acum, bătrânul profesor putea fi liniștit. Catedra se afla pe mâinile cele mai bune. Părintele profesor Nicu Moldoveanu, deși ajuns la vârsta maturității sale, a rămas legat sufletește de înain­ta­șul său la catedră, invitându-l frecvent să participe la activitatea muzi­cală și corală ce se desfășura în insti­tut, la concerte și diferite aniversări în cadrul academic al Facultății de Teologie. Putem spune că dragostea și recunoștința purtate profesorului său s-au perpetuat peste ani și ani, materializându-se în numeroase evenimente concertistice și în elogioase articole și studii pe care părintele Nicu Moldoveanu le-a dedicat profesorului Nicolae Lungu, în timpul vieții acestuia, dar și după trecerea sa la cele veșnice. În anul 2013, în volumul monografic publicat la Editura BASILICA a Patriarhiei Române, intitulat: Profesorul, dirijorul și compozitorul Nicolae Lungu, regăsim o sinteză a personalității profesorului Nicolae Lungu și o expresie pilduitoare a generozității, fidelității și recunoștinței arătate înaintașului său la catedră.

 Așa l-am cunoscut și receptat pe părintele profesor Nicu Moldoveanu și noi, ucenicii și urmașii săi la Catedra de muzică bisericească, dăruitor și jertfitor pentru Biserică, pentru slujirea și muzica bisericească, talentat, consecvent și perseverent pe drumul credinței și al artei muzicale, cumpătat și chibzuit în relațiile cu semenii, om al discernământului în toate aspectele vieții, întreprinzător, muncind cu sudoare și investind, de multe ori, propriile economii în a da la lumină cărțile de psaltichie necesare stranei bisericești. Prin lucrarea sa muzicală bisericească misionară constând în tipărirea tuturor cărților de cântări bisericești necesare stranei, a antologiilor corale pentru coruri bărbătești și mixte și prin munca de cercetare concretizată în publicarea a numeroase studii și volume de muzicologie bizantină, ediții critice, dicționare, volume monografice și volume de poezii religioase, părintele profesor face parte din elita marilor personalități ale muzicii bisericești românești și deopotrivă ale Bisericii noastre.

 Jovial și inconfundabil, părintele Nicu Moldoveanu rămâne în con­știin­ța tuturor ca omul și profesorul model, iubit și apreciat de colegii profesori și de studenți. Conduita aca­demică și ținuta vestimentară erau întotdeauna ireproșabile, fapt da­torat, bineînțeles, și distinsei doam­ne preotese Steliana, chip de soție devotată părintelui și familiei. Chipul său sobru și autoritar, în spatele căruia descopereai o inimă deschisă și iubitoare, impunea un respect aparte. Atunci când observa seriozitate și interes din partea stu­den­ților pentru muzica bisericească, dânsul îi apropia cu dragoste, oferindu-le șansa studierii și aprofundării ei. Orele de curs și orele de ansamblu coral erau, pentru noi toți, o delectare. Părintele lucra cu mult har, cu răbdare și cu înalt profesionalism. Avea o metodă de lucru foarte precisă, era punctual, iar repeti­țiile erau bine organizate. Concertele de colinde și cele închinate Sfinților Trei Ierarhi erau zile de mare sărbătoare, așteptate cu viu interes și încununate de mult succes, spre bucuria celor care trudeau împreună cu dânsul și a auditoriului. Înzestrat cu o capacitate selectivă de excepție, părintele profesor a format o adevă­rată școală de tineri dascăli de muzică bisericească, care să ducă mai departe munca pe care a desfășu­rat-o la catedră de-a lungul celor aproa­pe 40 de ani. Ca îndrumător de doctorat, a creat o adevărată echipă de cercetători și profesori de muzică bisericească, cadre didactice în învățământul bisericesc universitar și seminarial. A format profesori de muzică bisericească în majoritatea facultăților și seminariilor din țară, iar ca îndrumător de doctorat, a oferit istoriei muzicii bisericești româ­nești cele mai documentate istoriografii zonale, prin titlurile lucrărilor sugerate, care tratau spațiile muzicale respective.

Acrivia, rigoarea și precizia cu care își argumentează cercetările muzicologice sunt calități proprii părintelui profesor Nicu Moldoveanu, unanim recunoscute de cercetătorii avizați. Munca sa serioasă și laborioasă reprezintă un adevărat modus vivendi. Printr-o intuiție aparte, a știut să aprofundeze enigmele muzicologiei bizantine, descoperind surse elocvente și făcând lumină în multe dintre necunoscutele istoriei și muzicologiei bizantine de pe teritoriul României. A respectat și a cerut ucenicilor săi să respecte două principii de bază în cercetare: responsabilitatea și obiectivitatea științifică. Studiile și cercetările sale în domeniul muzicologiei bizantine poartă girul acestor trăsături și sunt reper și indispensabile oricărui cercetător. Personalitate puternică, însuflețit de o credință dreaptă și statornică în Dumnezeu, probată îndeosebi în vremuri de mari încercări ale vieții prin care a trecut, om al sintezelor în istoria muzicii noastre bisericești, părintele Nicu Moldoveanu a știut să dăruiască Bisericii pe care o slujește consistență în expunere, exemplu în ținută și inspirație în manifestările artistice. Începând cu anul 1990 și până astăzi, cu timp și fără timp, aflat mai mereu pe drumul dintre Facultatea de Teologie și Tipografia Institutului Biblic, s-a preocupat să publice, în condiții tipografice de excepție, comorile cântării noastre bisericești, împlinind vocația de a compune și culege pentru strana românească tot repertoriul necesar, la care se adaugă colecț­ii de colinde, muzică laică și bisericească corală, cărți de teorie muzicală, volume de poezii și lucrări de istoriografie muzicală. Zilnic la masa de scris și om al condeiului, părintelui Nicu Moldoveanu i se poate asocia vechiul aforism latin al lui Pliniu, Nulla dies sine linea. Astfel, încununat de roadele muncii sale și de un echilibru rar întâlnit, Dumnezeu îi dăruiește bătrâneți liniștite, bucurii în mijlocul celor dragi, iar pentru noi, epigoni urmași, o pildă vie și un chip luminos al Bisericii noastre.

La acest ceas aniversar, noi, ucenicii de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București, îl felicităm călduros pe profesorul și îndrumătorul nostru și, alăturându-ne în fotografia dominată de zâmbetul larg al părintelui profesor, de distinsa doamnă preoteasă Steliana și întreaga familie, aducem mulțumire lui Dumnezeu, rugându-L să îi dăruiască mai departe ani mulți și fericiți, în sănătate și liniște, puteri sporite în misiunea liturgică și pastorală și în frumoasa activitate de compozitor și muzicolog continuate cu mult har, dăruire și iscusință!

La mulți și binecuvântați ani, preaiubite părinte profesor!