Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Puternici fără violenţă

Puternici fără violenţă

Un articol de: Cornel Cadar - 27 Mar, 2008

Peste 2.000 de persoane, majoritatea tineri, au urmărit la Bacău (Sala Sporturilor), marţi, 25 martie, spectacolul „Streetlight“, susţinut de grupul internaţional de artă interpretativă Gen Rosso. Concertul a fost susţinut la Sibiu (16-19 martie) şi este prezentat în aceste zile şi la Bucureşti (28-29 martie).

Muzicalul „Streetlight“ porneşte de la o istorie adevărată, care i-a marcat pe membrii grupului. În anul 1969, în SUA, un tânăr afro-american, Charles Moats, a fost ucis în faţa casei sale într-un cartier din Chicago pentru că a încercat să transmită idealul de pace şi iubire tinerilor din oraşul său. Purta în inimă mesajul Mântuitorului: „Iubiţi pe aproapele vostru ca pe voi înşivă“.

Este cel mai mare spectacol-producţie montat de Gen Rosso de peste 450 de ori în lumea întreagă. În centrul atenţiei stau cei doi prieteni, Charles şi Jordan. Charles locuieşte într-un ghetou, face parte din trupa „Streetlight“ şi promovează, cu ajutorul muzicii, valorile care i-au schimbat viaţa. Jordan face parte din banda „The Gang“ şi este îndrăgostit de Lisa, sora lui Trey, capul bandei. Preocuparea acestui grup este de a deţine cu orice preţ controlul asupra întregului cartier. Violenţa, răzbunarea şi lipsa de speranţă fac parte din viaţa lor. Charles, învinuit că l-a influenţat pe Jordan, va fi ucis. Jordan îi va continua misiunea de a transmite aceleaşi valori. Înşişi membrii bandei „The Gang“ sunt influenţaţi în bine. Binele şi răul apar în faţa spectatorilor cu invitaţia de a sta de partea binelui.

Două lucruri impresionează cel mai mult. Primul porneşte de la întrebarea: cum poţi să transmiţi tinerilor de azi ceva măreţ? Răspunsul: vorbind în limbajul lor. Ca atare, muzica şi dansurile grupului Gen Rosso sunt cele ale tinerilor de azi. Al doilea lucru ţine de mesaj, care este inspirat din valorile creştine. La tot pasul în povestirea jucată ţi se sugerează texte din Sfânta Scriptură. Când îi priveşti pe membrii formaţiei de pe scenă, este imposibil să nu-ţi aminteşti de cuvintele lui Cristos: „Nimeni nu are o mai mare iubire decât acesta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi“ (In 15, 13); „Iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc şi vă vorbesc de rău, ca să fiţi fiii Tatălui vostru din ceruri“ (Mt. 5, 44); „Dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare, aduce mult rod“ (In 12, 24).

Când un om devine puternic? Răspunsul spectacolului este clar: când iubeşte, urmăreşte un ideal şi se situează de partea binelui. Pe cruce fiind, Cristos este batjocorit, scuipat şi hulit. Totuşi el este puternic: iartă şi se roagă pentru prigonitorii săi. Măreţia Sa stă în faptul că n-a dorit să trimită armata de îngeri să-i nimicească pe cei care-L ucideau, ci prin jertfă a făcut posibilă mântuirea oamenilor.

Impresionant este şi faptul că cei care au concertat, membrii Gen Rosso, provin din 10 ţări din cinci continente. Formată din 18 tineri, membrii acestei formaţii şi-au propus să transmită prin muzică valorile importante: pacea, fraternitatea, realizarea unei lumi mai unite. Cântă ceea ce trăiesc şi trăiesc ceea ce cântă.

În plus, ei trăiesc ceea ce vor să transmită. Sunt animaţi de un ideal: a transmite şi a vorbi despre mesajul iubirii care transformă. Sunt membrii ai Mişcării Focolarelor, fondată de Chiara Lubich, care a trecut la cele veşnice în ziua de 14 martie. Chiara nu a creat instituţii de asistenţă şi de promovare umană, dar s-a dedicat să aprindă focul iubirii lui Dumnezeu în inimi, formând persoane care să ardă de iubire trăind carisma unităţii şi a comuniunii.

Grupul Gen Rosso a luat fiinţă la Loppiano, Florenţa (Italia), în anul 1966. Interpretează cântece în 24 de limbi, a întreprins 220 de turnee în 43 de naţiuni.

„Am rămas impresionaţi de căldura publicului românesc, mult mai vizibilă ca în alte părţi. Tinerii români sunt altfel. Să sperăm că mesajul nostru a ajuns la cât mai mulţi“, a declarat în final Paul Kisyaba (R. D. Congo), acela care l-a jucat pe Charles Moats.

Puternici fără violenţă, puternici promovând binele, respectul pentru orice persoană, solidaritatea, înţelegerea între oameni, colaborarea. Un mesaj important pentru generaţia tânără şi nu numai, mai ales într-un context în care tot mai mult se aude şi se vorbeşte despre violenţă în familie, în şcoală, pe stadioane, pe stradă, în spaţiul public.