Raze de Lumină

Apariția „Ziarului Lumina” a însemnat mai mult decât lansarea unei publicații bisericești. A fost începutul unei prezențe constante a vocii Bisericii Ortodoxe Române în spațiul public, o voce calmă și coerentă care a așezat împreună reflecția teologică și realitățile concrete ale comunităților din Patriarhia noastră. 

Pentru mulți dintre noi,  preoţii, „Lumina” a devenit, în timp, o sursă de ­informare, dar și de inspi­rație pentru cuvântul de învă­țătură pe care-l împăr­tășim credin­cioșilor în ­sărbători, cât și pentru lucrările sociale sau culturale din comunitate.

La Iași, prin intermediul ziarului am reușit să promovăm, în mod constant, activitățile pastoral-misionare desfășurate cu tinerii din Arhiepiscopie. Taberele, pelerinajele și activitățile educative au fost nu doar relatate, ci așezate într-o narațiune care a arătat că Biserica este un spațiu viu, deschis și primitor pentru generațiile tinere. Articolele și fotografiile publicate au devenit mărturii ale bucuriei trăite de aceștia în sânul Bisericii. Am convingerea că materialele publicate au deschis mintea și inima cre­din­cioșilor, profesorilor și preoților spre a fi mai atenți la viața și căutările celor mai mici. Cuvintele Mântuitorului „Lăsați copiii să vină la Mine!” au ajuns în locuri și suflete unde altfel n-ar fi reușit să ajungă, în orașele mari, dar și în cătunele cele mai izolate. Materialele publicate în „Ziarul Lumina” i-au ajutat pe părinții copiilor și ai tinerilor să înțeleagă mai limpede lucrarea concretă a Bisericii și felul discret, dar real în care Dumnezeu lucrează binele în viața familiilor lor. Văzându-și copiii implicați în activități, surprinși în momente de bucurie, de comuniune, dar prinși și în responsabilități organizatorice, mulți părinți au descoperit că Biserica nu este doar un spațiu al slujirii liturgice, ci și un loc al formării, al creșterii și al însoțirii pe drumul vieții. Nu de puține ori, această lucrare a fost întâmpinată cu suspiciune sau neînțelegere.

- Părinte, le spălați creierii copiilor. Nu-mi mai recunosc fata. Are de învățat, nu are timp de pierdut pe la biserici și prin tabere. Are examene, trebuie să se pregătească pentru Bacalaureatul de la anul.

Mama fetei, o doamnă cu o condiție materială foarte bună, cu un singur copil în care a investit mulți bani pentru meditații, este supărată atunci când fata participă o dată sau de două ori pe săptămână la activitățile ATOR. După un an de zile am întâlnit-o din nou.

- Părinte, săptămânile acestea m-am tot gândit la dumneavoastră și am dorit să vă întâlnesc și să vă mulțumesc. Iertați-mă pentru ce v-am spus anul trecut. Abia acum înțeleg cât de important este ceea ce ­face Biserica pentru copiii noștri. Una dintre nepoatele mele, și ea în clasa a XI-a ca și Maria mea, este la a treia încercare de sinucidere. Acum este în spital. Și-a tăiat iarăși venele de la mână. Sora mea și cumnatul sunt disperați. Nu știm ce să mai facem! Am vrea s-o aducem și pe ea în cercul de prieteni al Mariei.

Un moment cu totul aparte l-a constituit implicarea directă a tinerilor în redactarea articolelor. Atunci când aceștia și-au pus numele sub texte, experiența a devenit nu doar una publicistică, ci profund personală și educativă. Bucuria a fost împărtășită de întreaga familie, care, văzând numele copilului în ziar, a început să-l privească cu alți ochi și să-l trateze cu mai mult respect. A scrie despre Biserică din interiorul unor experiențe trăite atrage și atenția colegilor și a prietenilor. În acest fel, „Ziarul Lumina” a devenit nu doar un instrument de informare, ci un spațiu de creștere și de mărturisire, în care tinerii au învățat că vocea lor contează și că mărturia personală poate deschide inimile spre o viață cu sens. Micile eseuri semnate de liceeni sau studenți au devenit invitații la a cunoaște mai bine frumusețea culturii creștine.

De-a lungul anilor, am constatat că cei mai fideli cititori ai ziarului sunt doamnele preotese. Prin atenția, sensibilitatea și implicarea lor, ele au transmis gândul și mesajul scriitorului, ­so­țului-preot și credincioșilor, ­legând informația aflată în ­„Lumina” de viața concretă a comu­nității. Astfel, „Lumina” nu rămâne doar o publicație citită, ci devine un instrument de comuniune și de lucrare misionară discretă, dar eficientă.

La 21 de ani de existență, ­„Ziarul Lumina” rămâne o rază care nu strălucește ostentativ, ci care încălzește tăcut; nu impune, ci invită; nu judecă, ci luminează. Este o prezență care arată că misiunea Bisericii se poate exprima cu claritate și speranță, într-o lume care are nevoie, mai mult ca oricând, de adevăr și de lumină. Supremul Adevăr și adevărata Lumină nu pot fi aflate decât în Hristos Domnul, Cel despre care cotidianul „Lumina” ne vorbește în fiecare pagină a sa.