Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei S-a încheiat expunerea Giulgiului

S-a încheiat expunerea Giulgiului

Un articol de: Cornel Cadar - 29 Mai, 2010

Printr-o Liturghie solemnă celebrată de cardinalul Severino Poletto s-a încheiat duminică, 23 mai, la Torino, perioada de expunere a Giulgiului, pânza de in care - potrivit unei tradiţii foarte vechi - ar fi înfăşurat trupul lui Cristos mort şi a cărui imagine a rămas imprimată pe această pânză, fiind vizibilă şi astăzi. Imaginea de pe Giulgiu corespunde în numeroase detalii cu istorisirea - potrivit Evangheliilor - a patimii lui Isus: plăgile, sângele care se prelinge, rănile lăsate de coroana de spini, loviturile de bici…

Având ca temă "Passio Christi, passio hominis" ("Suferinţa lui Cristos, suferinţa omului"), Giulgiul a fost expus în domul din Torino în perioada 10 aprilie - 23 mai.

În cele 43 de zile, circa două milioane de pelerini, între care numeroşi tineri, veniţi din Italia şi din alte părţi ale lumii, de la sute şi mii de kilometri, au dorit să se afle pentru scurt timp în faţa acestei sfinte relicve pentru a o venera. Persoane cu credinţă au întrevăzut pe vechiul Giulgiu imaginea lui Isus cel Răstignit. Printre pelerini au fost şi români.

Cardinalul Severino Poletto, Arhiepiscop de Torino, a apreciat că posibilitatea de a contempla semnele suferinţei lui Cristos a contribuit semnificativ la creşterea în credinţă: "Motivul, aşadar, era acela de a oferi credincioşilor posibilitatea de a contempla suferinţa lui Cristos, pentru care Giulgiul este o oglindă minunată şi precisă a ceea ce ne spune Evanghelia. Cu siguranţă, cei peste două milioane de pelerini care au venit s-au rugat, au meditat şi s-au spovedit, s-au întors acasă cu o credinţă mai mare. De aceea, avantajele, roadele spirituale ale acestei expuneri sunt enorme".

În perioada care a precedat expunerea Giulgiului, ca şi în timpul expunerii au continuat să apară zeci de cărţi şi mii de articole despre preţioasa relicvă.

Studiile ştiinţifice despre Giulgiu au început în anul 1898, când prima fotografie, realizată de Secondo Pia, a permis să se descopere că imaginea se comportă ca un negativ fotografic. Studiile şi cercetările efectuate până acum au făcut să se ajungă la câteva concluzii sigure pe care revista "Vita pastorale" din aprilie 2010 le enumeră.

O primă concluzie este că imaginea de pe Giulgiu are caracteristici asemănătoare unui negativ fotografic, adică prezintă o distribuire de luminozitate care este inversă decât o percepem în realitate, exact cum se întâmplă cu un negativ fotografic. În al doilea rând, analiza imaginii făcută de către medicii legişti a scos în evidenţă numeroase răni şi leziuni fixate în mod clar: tumefieri pe faţă, pe frunte, răni în coastă, în mâini şi în picioare, răni pe spate. Aceste studii arată că este vorba de o imagine lăsată de cadavrul unui om care mai întâi a fost biciuit şi apoi răstignit. În al treilea rând, picăturile roşii de pe fâşia de pânză sunt cu adevărat picături de sânge omenesc din grupa AB, produse de răni, cum au demonstrat două echipe de cercetători studiind bucăţele de pânză prelevate în anul 1978.

În al patrulea rând, probele luate de pe Giulgiu în anii 1973 şi 1978, cu ajutorul unor benzi adezive, au arătat granule de polen de la cel puţin 58 de plante florifere. Unele dintre acestea cresc numai în Palestina şi Anatolia. Altele arată locurile pe unde a stat Giulgiul în Europa.

În anul 1977, câţiva cercetători americani, printr-un fel de scanare, au obţinut imaginea electronică a Giulgiului, descoperind că aceasta conţine în sine caracteristici tridimensionale. Un an mai târziu, o echipă de cercetători torinezi a obţinut o imagine tridimensională de o înaltă rezoluţie care scoate în evidenţă numeroase detalii de neobservat în alt mod, ca de exemplu urma unei monede romane care provine din prima jumătate a secolului I. Apoi, înlăturând rănile şi urmele de sânge, au obţinut o altă imagine, făcând să iasă la lumină adevăratul chip al omului de pe Giulgiu. Câţiva ani mai târziu, au elaborat electronic în paralel cu chipul omului de pe Giulgiu şi principalele icoane ale chipului lui Isus care provin din primul mileniu al erei creştine, evidenţiind numeroase asemănări. Foarte probabil chipul omului de pe Giulgiu a fost prototip pentru iconografia creştină (cel puţin începând cu secolul al VI-lea).

Benedict al XVI-lea s-a recules în faţa Giulgiului în ziua de 2 mai. "Giulgiul, a reafirmat Papa, este o icoană scrisă cu sânge; sânge al unui om biciuit, încununat cu spini, răstignit şi străpuns în coasta dreaptă. Imaginea întipărită pe Giulgiu este aceea a unui mort, dar sângele vorbeşte despre viaţa sa. Fiecare urmă de sânge vorbeşte despre iubire şi despre viaţă".