În fața Catedralei Naţionale stând, mă minunez, intrând în ea, mă închin și dau Slavă lui Dumnezeu, în adierea liniștitoare a cerului coborât pe pământ, vibrând de bucuria negrăită a
Sfinţii 7 tineri din Efes, mărturisitori ai lui Hristos
Biserica noastră îi sărbătoreşte la 22 octombrie şi 4 august pe Sfinţii 7 tineri din Efes. Ei au mărturisit credinţa în Hristos în primele veacuri ale istoriei credinţei noastre, când creştinii erau persecutaţi.
Aceşti oameni au trăit în comunitatea creştină din Efes, fondată în urma propovăduirii apostolice. Ştim că Sfântul Apostol Pavel a vestit Evanghelia în acest oraş şi a adresat o epistolă comunităţii creştine de aici, pe care o regăsim în canonul Noului Testament.
Efesul era unul dintre marile oraşe ale Imperiului Roman şi un important centru politic şi religios în Asia Mică. Se pare că avea o populaţie de 200.000 de locuitori. Aici se găsea marele templu păgân al lui Artemis, fiind numărat între cele șapte minuni ale lumii antice. Era un important centru de cult păgân pentru lumea stăpânită de romani.
În timpul persecuţiilor declanşate de autorităţile păgâne împotriva creştinilor, au avut de suferit şi membrii Bisericii lui Hristos din Efes. Între cei identificaţi în rândul creştinilor sunt şi cei 7 tineri - Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Antonin şi Constantin, care trăiau în Efes. Ei sunt îndemnaţi să părăsească credinţa creştină şi li se oferă un timp de reflecție.
Cei 7 tineri s-au retras într-o peşteră din apropierea Efesului. Autorităţile romane au zidit intrarea în această peşteră, constatând că tinerii nu părăsesc credinţa creştină. Tinerii din Efes au adormit şi s-au trezit după un mare număr de ani, fiind consideraţi de comunitatea creştină din Efes ca morţi pentru credinţa în Hristos.
Despre timpul pe care l-au petrecut ei în peşteră, o notă la relatarea din Vieţile Sfinţilor ne spune: „Prologul, Hronograful şi Sinaxarul lunilor spun de 172 ani. Iar Gheorghe cel numit Chedrinos, scriitorul de istorii al Constantinopolului, în Sinopsisul istoriilor sale, întru împărăţia lui Teodosie cel Mic, a scris că sfinţii au dormit 170 de ani şi au înviat în anul 23 al împărăţiei lui Teodosie”.
Molitfelnicul în Rugăciunea pentru bolnavul care nu poate dormi spune: „Încă şi pe sfinţii Tăi, măriţi şapte tineri, i-ai arătat vestitori mărturiei arătării Tale în zilele lui Deciu împăratul şi prigonitorul, pe care i-ai adormit în peşteră 372 de ani şi ca nişte prunci ce se încălzesc la sânul maicii lor nu au suferit nici o stricăciune”. Din acest text reiese că cei şapte tineri au adormit în peşteră timp de 372 de ani.
Ceea ce putem spune cu certitudine este că, prin puterea lui Dumnezeu, aceşti tineri au dormit în peşteră câteva secole, iar arătarea lor poporului creştin din Efes, după o perioadă atât de lungă, a fost un semn divin pentru a ne întări în credinţă pe toţi cei ce-L mărturisim pe Hristos ca Domn şi Dumnezeu. Chiar şi faptul că, după trezirea lor, nu au mai trăit decât şapte zile ne arată că ei au fost făcuți cunoscuţi lumii de Dumnezeu astfel, pentru ca noi să vedem că, prin credinţă, putem trece dincolo de legile firii, cu ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, Sfinţii 7 tineri din Efes sunt pentru noi modele de urmare şi mărturisire a Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.






.jpg)