În fața Catedralei Naţionale stând, mă minunez, intrând în ea, mă închin și dau Slavă lui Dumnezeu, în adierea liniștitoare a cerului coborât pe pământ, vibrând de bucuria negrăită a
Slujind Sfânta Liturghie împreună cu Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
În anul 1980, în timpul vacanţei de vară, cinci tineri membri ai corpului didactic de la Institutul Teologic de Grad Universitar din București au primit burse de cercetare în Germania. Preotul Viorel Ioniţă, preotul Nicolae Necula, diaconul Emilian Cornițescu şi profesorii mireni Cezar Vasiliu şi Remus Rus erau răspândiți în diferite centre universitare germane. „Din grupul nostru de atunci numai eu şi profesorul Remus Rus mai suntem în viață și Îl rog pe Milostivul Dumnezeu să odihnească sufletele celor trei colegi ai noştri. Către sfârşitul acelei veri ne‑am adunat cu toții la Freiburg im Breisgau, unde ne‑am întâlnit cu Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, aflat în vizită în Germania. Cei trei clerici am săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu profesorul nostru. Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae slujea ca unul dintre noi, dar prin atitudinea dânsului simțeam o prezență care umplea acel spațiu de o atmosferă specială. Noi, toți cei cinci colegi, l‑am avut profesor pe marele teolog român și eram obișnuiți să ne aflăm în anturajul dânsului. Însă nici unul dintre clerici nu slujise niciodată în sobor cu el. Cel puțin pentru mine, care îl cunoșteam mai îndeaproape, a fost un moment care m‑a marcat pentru totdeauna. La acea slujbă a fost prezent și preotul Dumitru Emanoil Popa, care slujea în acel oraș pentru românii din exil, dar în jurisdicția Patriarhiei Ecumenice, și care la sfârșit a mărturisit cu lacrimi în ochi că «aceasta a fost o adevărată Sfântă Liturghie ortodoxă!». Așa cum am mai mărturisit și în alte împrejurări, Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae este pentru mine modelul de soț, de tată și bunic, de profesor și teolog, precum și de preot al Mântuitorului Iisus Hristos!”, ne‑a declarat părintele profesor Viorel Ioniță.






.jpg)