Templul regelui Solomon

Din Scriptura Vechiului Testament ştim că cel mai important loc de cult pentru evrei era templul din Ierusalim. În jurul lui se desfăşura întreaga viaţă sacramentală a fiilor lui Israel.

Cel care a cons­truit primul templu în Ierusalim este regele Solomon, însă iniţiativa cons­truirii acestui lăcaş de cult a avut-o tatăl său, regele David.

Din Cartea a treia a Regilor aflăm că Solomon a început să zidească templul „în anul patru sute optzeci, după ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, în al patrulea an al domniei (n.n. sale) peste Israel, în luna Zif, care este a doua lună a anului...” (III Regi 6, 1). Unii istorici biblici identifică acest an cu 960 î.Hr.

În ceea ce priveşte descrierea templului lui Solomon, o găsim tot în Cartea a treia a Regilor, în capitolul 6. De aici vedem „că era vorba de o construcţie care avea circa 30 de metri lungime, 10 metri lăţime şi 15 metri înălţime” („Iisus şi epoca sa”, Reader’s Digest, 2007).

Templul era o construcţie splendidă ce-i impresiona pe toţi călătorii care veneau în Ierusalim. Avea „uriaşe coloane de bronz minunat decorate cu motive în formă de rodii sau crini, galerii nesfârşite ce înconjurau clădirea principală, pereţii masivi făcuţi din cedru de Liban acoperiţi cu foiţă de aur” („Iisus şi epoca sa”).

El reflecta voinţa regelui Solomon de a zidi în Ierusalim un templu care să întreacă în frumuseţe toate locurile de cult ale popoarelor cunoscute în epocă și pentru aceasta a apelat la cei mai buni meşteri. Au fost folosiţi sculptori în lemn fenicieni şi un meşter din Tir a turnat obiectele din bronz. La construirea templului, „în afară de meşterii experimentaţi”, au lucrat şi „cel puţin 30.000 de israelieni” („Iisus şi epoca sa”).

Regele Solomon nu a făcut nici o concesie în ceea ce priveşte calitatea când a edificat templul din Ierusalim, oferind lumii un monument care rivaliza în epocă „cu cele mai maiestuoase cons­trucţii prin bogăţia materialelor alese. „Templul avea multe obiecte necesare cultului din aur, iar în cel mai sacru loc Sfânta Sfintelor, „doi enormi heruvimi înaripaţi, sculp­taţi din lemn de măslin şi incrustaţi cu aur” vegheau Chivotul Legământului. Această bogăţie ornamentală a templului nu era privită de israeliţi ca gloria la care a ajuns regatul lor, ci „expresia voinţei de a ridica un sanctuar demn de prezenţa lui Dumnezeu” („Iisus şi epoca sa”).

Acest templu construit în Ierusalim de regele Solomon în secolul 10 î.Hr. va dăinui până în secolul al 6-lea î.Hr., când Nabucodonosor, regele Babilonului, îl distruge, iar pe evrei îi duce în captivitatea babilonică.