De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Timeo Danaos?
Să ne temem de greci şi de darurile lor? (Timeo Danaos et dona ferentes…). Nicidecum. Expresia e depăşită, iar noi nu suntem „perşi“.
Editura Sokolis din Atena ne trimite în dar o carte substanţială, într-o frumoasă formă editorială şi grafică. Regret că nu sunt grec - 4 poeţi români este un volum-antologie datorat infatigabilului profesor, traducător, eseist, Andreas Rados. Florilegiul conceput de universitarul ieşean (care semnează traducerile, notele bibliografice, precum şi postfaţa), cuprinde poeme de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana şi Ioanid Romanescu, parte dintre ele scrise în primele decenii ale activităţii celor patru poeţi, parte fiind de reală inspiraţie antică elină. Îmi amintesc o noapte în garsoniera mea de odinioară, când prietenii scriitori Ioanid Romanescu şi Stelian Baboi, iubitori expliciţi ai spiritului grecesc, au ieşit pe holul blocului, spre a „dansa“ pe muzică de Mikis Theodorakis, à la Zorba Grecul lui Nikos Kazantzakis (prietenul lui Panait Istrati). Muzica, ortodoxia, creativitatea de sorginte grecească au stimulat de multă vreme spiritul reflexiv al lumii. La noi, de pildă, cetatea Histria a fost întemeiată de colonişti din Milet, în secolul VII înainte de Hristos. Multe cuvinte esenţiale din limba română provin din greceşte, de la „bazilică“ la „eclezie“. Colegi de studenţie, odinioară, în Iaşi, Marin Sorescu, Ioanid Romanescu şi Andreas Rados s-au exprimat, rodnic, în spaţii culturale semnificative. Marin Sorescu şi-a articulat, practic, volumul de debut (parodii) „Singur printre poeţi“, în oraşul bisericilor şi muzeelor. Ioanid Romanescu ar fi împlinit, în această toamnă, 70 de ani. A tradus, împreună cu Andreas Rados, importanţi poeţi din literatura neogreacă, de la Odysseas Elyttis la Kostis Palamas. Între volumele semnate de Nichita Stănescu, „Laus Ptolomaei“ (1968) e un elogiu în formulă poeticească a vechii şi înţeleptei Elada. În poemele Anei Blandiana (fiică de preot interbelic), reflecţia de tip ortodox e un fel de axis mundi. La prezentarea cărţii, care a avut loc la sediul Muzeului Literaturii Române din Iaşi (respectiv Casa „Vasile Pogor“), alt fiu de preot, criticul literar, istoricul, universitarul Dan Mănucă remarca meritele „Şaizecismului ieşean“ în contextul literaturii, culturii noastre postbelice, confirmat şi de cărturarul Alexandru Husar, transilvanul-moldav european. „Regret că nu sunt grec“ e o formulă de a pune în dialog culturile, sub semnul tradiţiilor antice, pornind de la expresia filosofului Isocrate, continuată de Alexandru Macedon şi transmisă ca mesaj (cu ocazia lansării cărţii) de ambasadorul Greciei în România: „Greci sunt toţi cei care se înfruptă din cultura greacă…“. Să menţionăm că datorăm acest volum sponsorizării doamnei profesor Camelia Romanescu. Fraţii creştini greci, citind poezie românească sperăm că exclamă: „Regret că nu sunt român!...“.



.jpg)