De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Versuri la Adormirea Maicii Domnului
Ridică-te la Cer, tu, Maică preacurată,
Icoană-aleasă-n rai, de sfinți înconjurată,
Căci Adormirea ta e înviere sfântă
Și Paștile de vară, o, Maică luminată!
Tu ai purtat în pântec pe Dumnezeu cel Sfânt,
Onoare pentru lume mai sus de orice gând,
Nemărginitul falnic vestește-ntr-un cuvânt,
Slavoslovind în tihnă mai sus de orice cânt...
Iar moartea ta e viață și imn al dragostei,
E soare-n miez de iarnă în zvon de clopoței,
O, Maică luminată, credinței sfânt temei,
Desăvârșită mamă și cinste-ntre femei...
Prin Adormirea ta Biserica vestește
Că Fiul tău cel Sfânt pe toți ne mântuiește,
Plecarea ta la Cer e bucurie-aleasă,
O, pururea Fecioară, a Cerului mireasă!



.jpg)