Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Cel ce urcă muntele

Cel ce urcă muntele

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Nicușor Deciu - 28 Septembrie 2019

E bine știut faptul că un pelerinaj reprezintă totdeauna o experiență folositoare, însă un pelerinaj în Sfântul Munte Athos constituie un eveniment care te marchează pentru tot restul existenței, întrucât Athosul este un spațiu ce nu seamănă cu nici un altul din lumea creștină, din toate punctele de vedere. Acest loc, unde se distinge pecetea unei nevoințe monahale neîntrerupte de peste o mie de ani, mai e numit şi Grădina Maicii Domnului din pricina ocrotirii ei nemijlocite faţă de cei ce au ales să iasă din lume și să-I slujească lui Dumnezeu, prin asumarea voturilor cinului îngeresc. Însă aceasta nu înseamnă că Sfântul Munte reprezintă o atrac­ție numai pentru monahi, nicidecum, ci deopotrivă reprezintă o experiență neasemuită şi pentru mireni.

Întreaga peninsulă, care cuprinde 20 de mănăstiri, 12 schituri și nenumărate chilii pustni­cești, poartă numele de Athos, însă mai cu seamă Athosul este denumirea Muntelui. Iar din tra­diția Bisericii cunoaștem că muntele poartă în sine simbolistica cunoașterii absolute, dar cuprinde și efortul absolut necesar în osteneala urcușului spre culme. Așa se face că cel ce se hotărăște să urce acest munte are șansa de a se întâlni cu trei tipuri deosebite de urcuș.

Urcușul fizic. Toate sfintele simboluri pornesc de la lucruri şi experiențe palpabile și desigur că tot așa se întâmplă și în cazul Muntelui Athos. Pentru mulți, fie și numai din punct de vedere fizic, urcușul Muntelui constituie o probă teribilă, iar pentru unii ajunge să fie chiar un moment al atingerii capătului puterilor, de cunoaștere a propriei limite şi, tocmai din acest motiv, un moment revelator, deoarece ne descoperă ceea ce încă nu știam despre noi înșine. E un moment în care omul îşi vede pe viu slăbiciunile şi limitarea de făptură creată. Cu certitudine, cel ce poate fără să-și dea seama își alimenta o falsă imagine despre sine are parte de o experiență zguduitoare. De aceea, atingerea limitei devine un moment deschizător de noi perspective, întrucât ne vedem siliți să ne reconsiderăm percep­țiile și vederile asupra propriei persoane și asupra lumii.

Urcușul sufletesc. Dar cel ce ajunge pe Muntele Athos are ocazia să constate și să se bucure de un dar special al acestui loc, pecetluit de sfințenia Maicii Domnului și a sfinților athoniți, anume senzația foarte puternică, palpabilă chiar, a faptului că ai ieșit dintr-o lume și ai intrat într-o alta, că ai pășit într-un alt spațiu, cu alte coordonate, dintre care aş zice că cea a timpului este cea mai frapantă, întrucât scurgerea lui este cu totul alta decât afară. Aici pelerinul trăiește experiența unui timp ce deodată se dilată, oferindu-i posibilitatea unei ample re­flecții, dar și a unei lărgiri a spectrului trăirilor sale, în totală opoziție cu civilizația modernă care contractă timpul, ducându-l astfel pe om spre neliniște și apoi spre angoasa cotidiană. Un alt dar firesc al Athosului e și acela că, numai după câteva zile petrecute în acest loc, omul experimentează un fel de deparazitare sufletească, adică un soi de primenire mentală de toată infor­mația balastieră a modernismului, care ne acoperă inima și ne orbește mintea prin inutilitatea și redun­danța ei insistentă. Ca prin minune, omul uită aici de grijile cotidiene, de stupiditatea politicii şi de falsurile atotstăpânitorului comerț. Aici toată hipnoza lumii cade, lăsându-i sufletului în chip firesc capacitatea de a intui faptul că des­tinația lui e cu totul alta decât cea propusă de duhul lumesc. Acesta e motivul pentru care mulți dintre cei ce au pășit pe Athos au ajuns să ia decizii care le-au schimbat radical modul de viață.

Urcușul duhovnicesc. Desigur că principala caracteristică a Sfântului Munte e cea a sfințeniei şi de aceea Muntele reprezintă aici, în principal, simbolul unui urcuș duhovnicesc, al unei expe­riențe ce poate ajunge până la vederea necreatei lumini dumne­zeiești. Numai că această vedere duhovnicească nu mai constituie un dar firesc, ci se profilează numai ca o șansă a celui ce voiește să-I urmeze liber lui Hristos. Prin urmare, Muntele te conduce numai până în acel punct în care ai devenit o făptură liberă de magia lumii şi poți să vezi limpede că faci parte din specia lui homo religiousus, dinaintea căruia se întinde de-acum priveliștea nesfâr­șită a omului orthodox. Și tocmai de aceea, întâlnirea cu Athosul ne înlesnește, într-un mod unic, percepția că de noi depinde faptul dacă ne asumăm sau nu intrarea în experiența incomparabilă a cunoașterii lui Dumnezeu.