Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Dinu Pillat - viaţă şi operă furate de regimul comunist

Dinu Pillat - viaţă şi operă furate de regimul comunist

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Daniela Șontică - 12 Mai 2017

Autorităţile comuniste l-au considerat pe Dinu Pillat (1921-1975) un om periculos pentru noul regim, un intelectual care îşi menţinea credinţa în vechea cultură şi comenta negativ la adresa celei noi. Mai era şi fiu de moşier cu rădăcini politice liberale, aşadar, un „element duşmănos”.

În condiţii normale, Dinu (Constantin) Pillat ar fi ajuns un mare scriitor. Avea toate premisele să fie aşa dacă destinul său nu ar fi fost mutilat de închisoarea prin care a trecut în vremea comunistă. Avea talent literar, începuse să scrie încă din liceu, era serios ancorat în viaţa culturală şi academică. La acestea se adăuga şi moştenirea mai ales spirituală a familiei: era fiul poetului Ion Pillat şi al pictoriţei Maria Pillat, mama sa descinzând din celebra familie Brătianu. După studii strălucite în litere şi filozofie, a fost numit asistent al profesorului George Călinescu la Catedra de istoria literaturii române.

La 25 martie 1959 a fost arestat împreună cu mai mulţi intelectuali şi judecat în ceea ce autorităţile au numit „lotul Noica-Pillat”.

Scriitoarea Ioana Diaconescu, care a cercetat arhivele CNSAS pentru a scoate la lumină calvarul prin care au trecut scriitorii în acea vreme, arată care au fost acuzaţiile aduse lui Dinu Pillat.

Acestea erau: a difuzat materiale cu conţinut contrarevoluţionar, de fapt unul singur - scrisese prefaţa volumului „Poezia română în exil” de Vintilă Horia; a comentat că nu există libertate a scrisului şi că literatura dorită şi promovată de comunişti nu era valabilă; a apreciat în discuţii publice scrierile lui Cioran şi Eliade; a participat la cenaclul lui Barbu Slătineanu unde-i întâlnea pe V. Voiculescu, Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu şi Alice Voinescu; „împreună cu Paleologu Alexandru s-a manifestat împotriva teroarei comuniste”; împreună cu Arşavir Acterian a discutat despre contrarevoluţia din Ungaria ca despre o revoltă legitimă a poporului maghiar.

De asemenea, securitatea ştia de existenţa romanului aflat în manuscris „Aşteptând ceasul de apoi”, inspirat de Mişcarea legionară şi de complicata situaţie politică din anii ‘30-’40.
A fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică.

Cornelia (Neli) Pillat, soţia sa, scria în cartea de memorii „Ofrande”: „Dinu a fost torturat la anchete pentru că voiau de la el declaraţii care să-i înfiereze pe prietenii lui. Într-o zi, când - plin de sânge şi cu dinţii sparţi - a fost azvârlit în celulă, Dinu a avut sentimentul că Iisus Se află lângă el, simţindu-I îmbrăţişarea. Atunci a înţeles, prin propria-i trăire, patimile lui Iisus, şi suferinţele i s-au părut mai uşoare (…). În temniţă nu a ţinut cursuri universitare, nu a învăţat limba engleză, ci s-a rugat şi s-a adâncit în Dumnezeu”.

A suferit în închisorile de la Jilava şi Gherla.

În 1964 a fost eliberat prin decretul general. Neli Pillat povesteşte episodul întoarcerii lui acasă: „Când a intrat în odaia noastră, s-a dus la icoana Maicii Domnului, a îngenuncheat şi a plâns, apoi după ce ne-am venit în fire, s-a aşezat în fotel şi mi-a spus peremptoriu că pe el nu-l mai interesează nimic din ceea ce-l pasiona altădată, şi că nu doreşte decât să fie paznicul unui parc”.

Întors din închisoare, a fost nevoit să lucreze pentru o vreme într-o fabrică. A fost reprimit la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, deşi era incomod pentru cei care se lipiseră de teoriile marxist-leniniste. Din mărturiile soţiei mai aflăm că, după 1970, era dezamăgit că mult-lău­data deschidere culturală din ţară era ceva doar de faţadă. El însă continua să susţină pe faţă valorile adevărate şi să nu fie de acord cu cele promovate politic. Nu se sfia să vorbească despre Dumnezeu în şedinţele de ateism şi învăţământ politic de la Institut sau de la Uniunea Scriitorilor.

Bolile căpătate în închisoare i s-au agravat, astfel încât, în 1975, scriitorul a murit, nu înainte de a primi ultima împărtăşanie din mâna părintelui Benedict Ghiuş.

În 2010, dactilograma romanului „Aşteptând ceasul de apoi” a fost descoperită în arhivele fostei Securităţi, iar romanul lui Dinu Pillat a fost publicat, suferinţa autorului fiind peste timp răzbunată. În orice caz, el îşi iertase torţionarii, ca mulţi dintre cei care au suferit în vremurile acelea pe nedrept.