Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Negreșit!

Negreșit!

Un articol de: Ștefan Mitroi - 13 Iul, 2018

Bate clopotul în dungă. Ca să ajungă în sat de la biserica din câmp, sunetele lui calcă aerul, dar altfel decât călcam eu apa când eram copil, și se opresc, trecând peste vii și oameni vii, în crengile salcâmului din fundul grădinii.
Mă gândesc la omul care nu mai este. Și mă gândesc la omul care sunt.
Măcar salcâm să fi fost, îmi spun, încercând să-mi scot din minte ziua când clopotul va bate pentru mine. Căci o să vină și o astfel de zi. Negreșit o să vină!
Măcar o creangă de salcâm să fiu. Iar dacă nici asta nu se poate, măcar o frunză!
Dacă stau bine să mă gândesc, nu sunt oare chiar asta?! Doar că nu frunza unui salcâm. Și nu atât de norocoasă ca frunzele acestuia!
Frunza-om nu se mai întoarce în copacul din care a căzut!
E miez de vară, acum, însă pentru frunza-om pentru care bate clopotul a venit toamna. Așa cum o să vină și pentru mine. Negreșit o să vină! Poate, tot așa, într-o zi de vară, cum a venit pentru bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut niciodată.
Negreșit un om va sta și atunci pe pragul casei, întocmai cum stau eu acum, ascultând bătăile clopotului. Și se va uita la salcâmul din curte. Și va vrea să fie, cum vreau și eu, doar o frunză a lui. Și nu va putea, cum nu pot nici eu. Cum n-a putut nici omul pentru care bate clopotul acum. Și n-a putut nici bunicul.
Și va fi vară. Și vor veni alte și alte zile de toamnă. Negreșit vor veni!
Și nu va mai fi primăvară niciodată!