A fi părinte în zilele noastre

Cine este deja părinte ştie că nu există o formulă magică pe care o poţi folosi în aşa fel încât să fii sigur că pruncii pe care îi ai vor creşte frumos în această lume căzută. Deci, nu e nevoie să te simţi ultimul om dacă nu reuşeşti să-ţi dezbari copilul de un obicei neplăcut şi nici să te simţi ruşinat dacă uneori ai eşecuri în "meseria" aceasta, spunând sau făcând ceva greşit în relaţia cu copiii.

Mai important este ca ei să te vadă trăind în mod real o viaţă după voia lui Dumnezeu, încercând cu simplitate să faci ceea ce ţine de tine, ca să împlineşti poruncile. Dacă vei face asta, cu siguranţă copiii tăi vor învăţa ce înseamnă credinţa în acţiune în mijlocul realităţii lumii acesteia. Vor putea observa în realitate felul în care cineva poate gestiona ispitele şi cum se poate trece prin cele mai grele întâmplări cu credinţă.

În cartea sa, "Real World Parents: Christian Parenting for Parents Living in the Real World", scrisă de Mark Matlock în anul 2010, putem găsi câteva sugestii care să ne ajute să răspundem la întrebarea pe care o ridică autorul: "Cum să slujim această generaţie pentru a-i ajuta pe tineri să fie ceea ce-i cheamă Dumnezeu să fie la acest moment al istoriei?"

În fiecare zi le spui copiilor o poveste

Bucură-te de iubirea lui Dumnezeu. Fii convins că Dumnezeu vă iubeşte pe tine şi pe familia ta exact aşa cum sunteţi. În loc să-ţi faci griji cu privire la performanţele tale ca părinte, ai încredere în faptul că Dumnezeu te iubeşte şi te acceptă profund şi necondiţionat. Hotărăşte-te să răspunzi Iubirii Lui iubindu-L şi trăind pe cât posibil în conformitate cu această iubire - "De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele." (In. 14, 15).

Fii atent la povestea ta. În fiecare zi, le spui copiilor o poveste, prin felul în care îţi trăieşti propria viaţă, chiar şi atunci când nu spui niciun cuvânt. Ce poveste îi spui copilului despre lume şi mai ales despre felul cum trăieşti în ea şi cum te raportezi tu la Dumnezeu? Fii atent să nu-i povesteşti în cuvinte despre ceea ce spune la biserică, ce spune părintele, ce citeşti în cărţile sfinte, dar ca viaţă să trăieşti încercând să fii în pas cu moda lumii căzute mai degrabă decât cu valorile divine. Roagă-te să-ţi dea Dumnezeu perspectiva Lui în orice domeniu al vieţii, pentru a putea observa şi recunoaşte cum te influenţează lumea să preiei atitudini nesănătoase. Spovedeşte fiecare alunecare în povestea greşită şi roagă-te să-ţi dea Dumnezeu puterea de care ai nevoie pentru a trăi povestea pe care El vrea s-o trăieşti. Iubeşte-L pe Dumnezeu din toată inima şi lasă-L să te schimbe din interior spre exterior. În felul acesta, viaţa ta va comunica o poveste autentică, sursă de inspiraţie pentru copiii tăi.

Oferă-le copiilor ceea ce au nevoie să fie sănătoşi din punct de vedere sufletesc. Câteva lucruri absolut necesare pentru aceasta: a le arăta clar care sunt aşteptările tale de la ei, fiind specific, indicând şi limitele, stabilind şi consecinţele (explicând copiilor care este scopul acestor aşteptări); a-i mângâia, a fi apropiat de ei, în aşa fel încât să se simtă iubiţi; a-i lăsa să-şi exprime liber opiniile (chiar şi atunci când nu corespund cu ale tale), a le asculta în mod respectuos ideile şi a-i lăsa ca treptat să-şi asume din ce în ce mai multe decizii cu privire la viaţa lor.

Scapă de competiţia cu povestea lumii. Încercând să-ţi izolezi copiii de lumea înconjurătoare nu-i vei proteja, pentru că într-o zi vor creşte şi tot în ea vor ajunge şi au nevoie să fie pregătiţi să ia decizii înţelepte, atunci când întâlnesc situaţii provocatoare. Deci, atunci când copilul tău e expus la ceva ce ai fi vrut să nu fie astfel, foloseşte această oportunitate pentru a-i ajuta să descopere perspectiva lui Dumnezeu în acea situaţie. Centrarea ta ca părinte nu trebuie să fie păzirea inocenţei lor prin protejarea de orice ieşire în lumea aceasta plină de tentaţii, ci pe învăţarea perspectivei creştine cu privire la valorile lumii, pentru ca ei să fie capabili să discearnă ei înşişi, chiar atunci când nu eşti în preajmă, să aleagă curăţia. Dar, pe de altă parte, nici alinierea la ultima modă nu este soluţia (a-i lăsa să aibă acces la toate, pentru "a nu rămâne în urmă"). Dumnezeu nu ne cheamă să ne conformăm lumii acesteia, ci să ne lăsăm transformaţi de El, chemându-L mereu în viaţa noastră şi fiind mereu atenţi la prezenţa Lui în noi.

Defineşte succesul aşa cum îl vede Domnul. Gândeşte-te la ceea ce este preţuit cu adevărat în familia ta. În ce vă puneţi voi speranţa şi siguranţa? Ce vă împlineşte pe voi? Ce ori pe cine admiraţi voi? Cum înţelegeţi voi bunăstarea? Nu primiţi definiţiile prefabricate despre succes. Rugaţi-vă şi vorbiţi împreună, ca familie, despre cum puteţi avea "mai mult" din Dumnezeu: să-L cunoaşteţi şi să-L iubiţi pe El şi să iubiţi şi să slujiţi pe aproapele, după cum El însuşi învaţă: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi."

O modalitate de păstrare a nădejdii

Arată-le copiilor cum să ia decizii importante. Luaţi-i martori atunci când aveţi de făcut o alegere personală, pentru a putea învăţa. Nu faceţi alegeri pripite, adunaţi suficiente informaţii înainte de a întreprinde o acţiune; întrebaţi-vă onest cu privire la motivele pentru care aţi lua o anumită decizie. Rugaţi-vă să vă ajute Dumnezeu, cereţi rugăciune la duhovnic, pentru a vă ajuta Domnul să faceţi o alegere potrivită, căutaţi sugestii şi îndrumări la Sfinţii Părinţi şi în Sfânta Scriptură. Apoi, puneţi în faţa lui Dumnezeu alegerea făcută, luând în considerare că Dumnezeu Însuşi e mult mai mare decât orice decizie particulară şi că poate folosi orice alegere faceţi pentru a împlini lucrarea Lui.

Folosiţi căderile. Poţi folosi orice eşec atunci când înveţi din cădere, iar copiii tăi vor învăţa să facă la fel. Caută ce e de învăţat din experienţa respectivă, ca o modalitate de păstrare a nădejdii în Dumnezeu chiar şi atunci când cazi.