Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Analiză Adolescența digitală. Beneficiile şi riscurile tehnologiei în secolul XXI

Adolescența digitală. Beneficiile şi riscurile tehnologiei în secolul XXI

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Analiză
Un articol de: Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu - 18 Apr, 2021

Un studiu efectuat de ­către Eurostat în 15 dintre cele 28 de țări membre ale Uniunii Europene în anul 2018 a constatat că românii se află în topul dependențelor de tehnologie, după greci, finlandezi și polonezi. Cercetarea includea categoria de vârstă 20-70 de ani. De asemenea, un studiu al Global Data Headlines și HootSuite, realizat în anul 2020 și intitulat ­„România digitală”, a ­constatat că, în ianuarie 2020, la noi în țară, existau 15,4 milioane de utilizatori de internet, acesta fiind disponibil în 80,7% din localitățile din România. De asemenea, existau 12 milioane de utilizatori ai rețelelor de socializare (adică 62,6% din populația țării), iar populația deținea 26 milioane de telefoane mobile.

 În privința mijloacelor de conectare la internet, același studiu arăta că smartphone-ul se află în topul device-urilor pe care românii le folosesc atunci când se ­conectează la internet. Accesul la internet se făcea cu ajutorul smartphone-urilor - 97%; PC sau laptop - 86%; smartwatch - 23,9%; console de gaming - 18,9%; televizoare smart - 9,7%; dispozitive pentru case inteligente - 7,8%; dispozitive VR - 2,8%.

Cu referire la timpul petrecut în compania tehnologiei digitale, studiul arăta că românii folosesc internetul, zilnic, în medie, 7 ore şi 26 minute: 3 ore şi 20 minute la televizor; 2 ore şi 16 minute pe platformele de social media; 1 oră şi 11 minute citind presa online sau print; 1 oră şi 23 minute ascultând radio; 1 oră şi 10 minute ascultând muzică; 33 minute jucându-se pe calculator, telefon sau console;
30 minute ascultând podcast-uri.

Dintre site-urile cele mai vizita­te, Google ocupă două locuri de pe podium. Astfel, Google.com se află pe prima poziţie, urmat de Facebook.com şi Google.ro. Pe poziţia a patra se află YouTube.com, platforma gigantului Google de partajare a materialelor video, urmat de site-ul unui retailer online.

Peste 12 milioane de români au cont pe platformele de social media, majoritatea având vârsta între 18 şi 44 de ani. Fiecare utilizator are, în medie, 9 conturi pe reţele sociale şi a folosit cel puţin o platformă în ultima lună. Cele mai folosite platforme de social media în România sunt: YouTube - 94,2%; Facebook - 91,1%; WhatsApp - 80,8%; Facebook Messenger - 78,7%; Instagram - 60,6%1.

Simpla menționare a acestor cifre constituie un prilej de îngrijorare, având în vedere că o mare parte a vieții, atât la adolescenți, cât și la persoanele mature, se petrece la umbra și în lumina ­monitoarelor, care tind să înlocuiască persoanele umane, chiar și pe cei mai dragi membri ai familiei, lăsând loc instalării „pus­tiului” și însingurării digitale.

Dacă „deținerea unui smartphone a devenit aproape sinonimă cu adolescența”2, este util să cunoaștem atât relația lor cu teh­no­logia, cât și efectele utilizării ei.

Cercetările au constatat că adolescenții sunt cei mai „înrăiți” utilizatori de mass-media. Ei sunt cei mai avizi consumatori de televiziune și muzică și, totodată, cei mai receptivi la utilizarea tehnologiei digitale și familiarizarea cu upgradările ei continue. Spre deosebire de părinții lor, care par intruși și migranți în lumea digitală, tinerii au „cetățenie digitală”, „reputație digitală”, chiar „urme digitale”. Ei sunt „nativi digitali”.

Dacă preadolescenții (cu vârsta între 8-12 ani) petrec în fața ecranelor șase ore pe zi, neincluzând aici perioada în care copiii stau în fața unui ecran la școală sau pentru a-și face temele, la adolescenți, timpul depășește nouă ore, adică mai mult decât la școală sau cu familia, ba uneori chiar mai mult timp decât dorm3.

Dacă luăm în considerare și obișnuința acestora de a face multitasking, adică folosirea simultană a două sau mai multe dispozitive, cifrele devin alarmante: ei adună, în total, 10 ore și 45 de minute de conținut media, consumat în cele șapte ore de consum de tehnologie digitală. Aceasta înseamnă că ei petrec mai mult timp în fața ecranelor decât făcând orice altceva: școală, sport, familie, chiar somn4.

Aspecte pozitive ale utilizării rețelelor sociale digitale 

Aceleași cercetări aprofundate au observat că rețelele sociale digitale au și efecte pozitive evidente. Dintre acestea, cele mai importante sunt: o parte importantă din timpul petrecut online este folosit pentru consolidarea rela­țiilor și legăturilor de prietenie, din lumea reală; rețelele sociale oferă prilejul dezvoltării abili­tăților emoționale, a empatiei și ajutorării; acestea țin locul prietenilor, scăzând nivelul de anxietate, izolare și singurătate; compania unor persoane apropiate ca vârstă, colegi și prieteni ajută la depășirea dificultăților în viața socială, putând fi un antrenament pentru relațiile directe, cu persoane reale; dacă sunt folosite cu discernământ, rețelele de social media pot duce la creș­terea respectului de sine și a capitalului social, prin numărul de prietenii virtuale, și chiar pot îmbunătăți relațiile de familie, atunci când implică jocuri participative, asociative, în care se implică membrii familiei. Rețe­le­le sociale pot promova voluntariatul, prezența la vot, implicarea civică, conștien­tizarea a numeroase probleme, prin consultarea unor surse alternative, ba chiar și creativitatea și inventivitatea, în cazul celor care sunt producători sau designeri de tehnologie, nu simpli consumatori. În sinteză, peste 90% din tinerii adolescenți din țări foarte diferite: SUA, ­Europa, Egipt, India, Indonezia, Irak și Arabia Saudită, au considerat că acestea un un rol ­benefic5.

Pe baza cercetărilor făcute, specialiștii au ajuns să stabilească și cantitatea de timp necesară pentru ca acestea să aibă efecte pozitive și să le dea tinerilor o stare psihologică de bine. Astfel, s-a observat că acest nivel depinde de ziua săptămânii. În zilele lucrătoare, punctul maxim al stării de bine este atins de către adolescent la 1 oră și 40 de minute de jucat un joc video; 1 oră și 57 de minute de folosire a smartphone-ului; 3 ore și 41 de minute de urmărit videoclipuri; 4 ore și 17 minute de utilizare a computerului. În weekend, acest timp poate fi prelungit cu un interval cuprins între 22 de minute și 2 ore și 13 minute mai mult decât în cursul săptămânii, înainte de a începe să se facă simțite efectele negative6.

Atunci când, însă, aceste intervale optime de utilizare a lor sunt depășite, ele pot conduce la grave dezechilibre în viața personală și cea socială, în familie, la școală și în carieră. Și tot aceleași studii arată faptul că marea parte a dependenților de tehnologie sunt tot adolescenții. Una dintre explicații este aceea că, dacă puterea de a deosebi binele de rău se dobândește în jurul vârstei de 9-12 ani, discernământul sau capacitatea de autocontrol se consolidează în jurul vârstei de 25 de ani, timp în care mulți dintre ei au devenit robi ai diverselor ei forme: smartphone, tabletă, ­internet, rețele sociale etc.

Insistând asupra efectelor negative ale tehnologiei digitale, atunci când aceasta este folosită excesiv, Dmitri Avdeev, psihiatru rus creștin, enumera: modificări ale stărilor psihice în urma contactului excesiv cu calculatorul, mergând de la euforie la depen­dență și depresie digitală; dispariţia controlului asupra timpului de lucru la calculator; tendinţa presantă de a mări cantitatea de timp petrecut în interacţiune cu calculatorul (toleranță); declan­șarea și accentuarea unei stări de disconfort psihologic (irascibilitate, deprimare, sentimentul „pustietăţii” și al golului sau al vidului existențial), în cazul imposibilităţii de a te afla la calculator; folosirea tehnologiei digitale și în mod deosebit a site-urilor de socializare pentru îmbunătăţirea dispoziţiei și uitarea tulburărilor ce tind a se croniciza și agrava, ceea ce constituie o modificare artificială a stării sale psihice. Iar acestea conduc la apariția unor probleme grave în plan social și interpersonal. Totodată, stilul sedentar de viaţă, petrecută în faţa calculatorului, duce la afecțiuni ale coloanei vertebrale, ale stomacului, ale organelor respiratorii, la alterarea și deteriorarea vederii. Radiaţia electromagnetică, ionizarea nocivă a aerului, de care sunt responsabile dispozitivele și ecranele digitale, duc la slăbirea imunităţii, la boli de cap, la oboseală, la insomnie, stres, depresie şi alte tulburări nervoase7.

Medierea parentală digitală responsabilă

Aceste constatări de natură științifică demonstrează necesitatea educației mediatice, a controlului și supravegherii parentale, a unei educații proactive față de tehnologie, din partea părin­ților. Nu doar la vârste mici, ci până la maturizarea lor fizică și emoțională, copiii au nevoie de îndrumare din partea părinților, în calitatea lor de mentori digitali responsabili, chiar dacă aceasta presupune familiarizarea acestora cu tehnologia față de care sunt adeseori străini și inadaptați.

Dacă la vârstele mici, părinții puteau să îi ferească pe copii de intruziunea tehnologiei digitale, iar mai apoi să le limiteze durata expunerii, la vârsta adolescenței, conduita reactivă, restricțiile absurde și fără echilibru, din do­rința de a păzi tinerii de „relele” ce pot fi descoperite în lumea virtuală, nu dau efect pozitiv. Strategia cea mai eficientă este de a petrece împreună cu aceștia suficient timp alături de tehnologie, pentru a-i familiariza cu beneficiile ei, a-i avertiza asupra pericolelor și riscurilor acesteia și a le dezvolta și exersa spiritul de autocontrol și discernământ. Aceasta înseamnă, în fond, a desfășura un parenting digital responsabil, mult mai dificil decât educația tradi­țională, în fața tablei clasice, a mesei de teme și a caietului de clasă.

Dimpotrivă, a arăta indife­rență sau chiar spirit refractar față de aceste nevoi ale lor, a-i lăsa să pătrundă în această lume virtuală, fără o îndrumare și o conducere plină de iubire responsabilă față de ei, potrivit unui alt autor, „e ca și cum i-ai lăsa liberi într-un mall plin cu librării pentru adulți și cu traficanți de droguri, sperând că nu vor da de necaz”8.

Din nefericire, cercetări similare au constatat că părinții, deși nu recunosc aceasta, petrec mai mult timp în compania tehnologiei digitale decât copiii lor adolescenți și că, în 82% din cazuri, o fac în scop recreativ și nici­decum pentru a rezolva probleme profesionale sau urgente, așa cum o spun.

Adolescenții au nevoie de control parental activ, cu ajutorul căruia părinții le explică şi evaluează conţinutul site-urilor și aplicațiilor urmărite de tânăr și monitorizează activitatea lui în spațiul digital, stabilind unele strategii practice și eficiente de folosire a mass-mediei.

Dacă la copiii mici funcțio­nează monitorizarea proactiv-restrictivă, prin care părinţii pot restricţiona anumite tipuri de conţinuturi mass-media, dar și timpul pe care copiii îl petrec folosind o anumită formă de mass-media, în cazul adolescenților aceasta dă naștere reactanței psihologice, adică a împotrivirii din partea lor. Pentru adolescenți, sunt mult mai eficiente dialogul și exemplul personal.

În acest mod, părinții pot avea speranța că i-au „înzestrat” pe copiii lor cu acele abilități necesare pătrunderii responsabile și familiarizării cu lumea digitală, că i-au ajutat să emită ei înșiși judecăți de valoare asupra conți­nuturilor acestora, să le evite pe cele dăunătoare și să le promoveze pe cele constructive și ziditoare în plan emoțional, intelectual și spiritual.

 

Note:
1 România digitală: comportamentul românilor pe internet în 2020, la adresa: https://datareportal. com/reports/digital-2021-romania, accesată în data de 12 martie 2021.
2 Diana Graber, Copiii în era digitală. Cum îi ajutăm să aibă o relație sănătoasă cu tehnologia, traducere: Magda Dumitru, Editura Niculescu, București, 2020, p. 170.
3 Diana Graber, Copiii în era digi­tală..., p. 22.
4 Diana Graber, Copiii în era digi­tală..., p. 34.
5 Diana Graber, Copiii în era digi­tală..., p. 223.
6 Diana Graber, Copiii în era digi­tală..., p. 232.
7 Prof. dr. Dmitri Avdeev, Tulburările psihice şi patologia duhului, traducere din limba rusă ­Denis Chiriac, ­Doxologia, Iaşi, 2018, pp. 38-39.
8 Gary Chapman, Arlene Pellicane, Creșterea copiilor în era tehnologiei. Copii sociabili într-o lume a ecranelor, traducere de Raluca Mirăuță, Editura Casa Cărții, ­Oradea, 2018, p. 184.

Citeşte mai multe despre:   copil  -   online