Copilăria în era digitală

Născut în era digitală, copilul este purtat, iar apoi pășește în lumea tehnologiei digitale, dobândind, într-un final, o familiaritate cu dispozitivele mai mare decât cu ființele umane. Pătrunde într-o lume care, la început, pare străină speciei sale, dar ale cărei reguli va trebui să le învețe, pentru supra­viețuirea sa. Nu va fi ușor, odată ce oamenii și-au petrecut, de-a lungul istoriei lor, 99,9% din existență fără tehnologie avansată și nici măcar nu au niște ghiduri sau protocoale de relaționare cu aceasta. El va trebui să învețe să utilizeze device-uri și să acceseze programe de computer, mai facil decât va putea să identifice și să recunoască emoțiile, sentimentele și stările sufletești ale sale și ale celor prezenți în lumea sa, tot mai restrânsă și limitată la camera sau locul în care se află PC-ul cu sufletul său tot mai însingurat și, paradoxal, mai trist, mai nemulțumit și neîmplinit.

În „căminul părintesc”, nou-­năs­­cutul este supus la o adevărată invazie a mijloacelor tehnologice. Zgomotul mai mult sau mai puțin discret al aparatelor inteligente din întreaga locuință, pe fundalul programelor de televiziune, rulând aproape permanent, spre deconectarea părin­ților, tot mai ocupați, stresați și obosiți, uneori chiar pentru a mai avea timp destul și de calitate pe care să-l aloce copiilor lor. Și aceasta, adesea, sub „ochii” permanenți și vigilenți ai camerelor de luat vederi, nu doar de exterior, ci și de interior. Sau, cum observa un specialist, „fie că suntem la masă cu familia, fie că interacționăm cu colegii la muncă sau luăm cina cu prietenii și familia, tehnologia pune stăpânire pe relațiile noastre. Noile așteptări sunt acelea că vei răspunde imediat la un SMS, chiar și atunci când aceasta înseamnă că vei ignora persoana care-ți stă alături. Uitați-vă în jur și veți vedea dispozitive peste tot, care vă slăbesc conexiunile interpersonale și ame­nință să vă întrerupă la tot pasul. Noile cercetări continuă să descopere motive în plus ­pentru care interacțiunile față în față, fără prezența tehnologiei, sunt esențiale pentru menținerea unor relații sănătoase”¹.

La doar câteva luni de viață, precum arată cercetările, înainte de a merge sau de a vorbi, copilul află și învață să folosească telecomanda sau tableta. De la vârste tot mai mici, el primește cadou, de sărbători, de la părinți sau nași, un dispozitiv digital sau un telefon inteligent. Cu cât dragostea sau puterea financiară a acestora este mai mare, cu atât dispozitivul este mai performant sau „mai inteligent”.

Suntem martorii unei epoci noi

Referindu-se la creșterea copiilor în era digitală, un moralist observa că „suntem martorii unei epoci noi, când copiii par cetățeni cu drepturi depline în lumea digitală, în timp ce părinții au doar statutul de imigranți. Cu alte cuvinte, mulți copii știu mai multe despre tehnologie decât părinții lor, situație cu totul diferită de cea pe care o cunoștea lumea noastră cu câteva secole în urmă. (...) Iar în zilele noastre, pozițiile aproape s-au inversat. Părinții se străduiesc să înțeleagă viețile tehnologizate ale copiilor și ado­les­cenților, cerându-le sfatul copiilor în tot soiul de probleme, de la parole la scrierea de mesaje. (...) ­Într-adevăr, copiii pot avea un simț tehnologic mai dezvoltat decât părinții lor, dar ei încă au nevoie de bunul simț și discernământul unei persoane cu autoritate, care să îi îndrume pe cărările vieții”².

În lumea prezentă, s-ar părea că există o prăpastie, uneori de netrecut, între generații și, ceea ce este și mai dureros, între părinți, care fac efortul de a oferi copiilor lor tot ceea ce cred că este mai bun pentru aceștia, și copii, care se socotesc mai apropiați de tehnologia neînsuflețită și rece, pe care au primit-o, decât de cei care le-au oferit-o, căci, „în multe cămine, copiilor le este mai dor de computere sau de alte dispozitive electronice decât de tatăl sau de mama lor”³.

Precum arăta o autoare, „copiii de astăzi sunt prima generaţie de «nativi digitali», în sensul în care ei s-au născut şi sunt crescuţi într-o lume în care experienţele lor, modul de învăţare şi stilul de viaţă le sunt puternic influenţate de mijloacele digitale. Din ziua în care se naşte, dispozitivele digitale fac parte din viaţa lui; dacă în urmă cu foarte mulţi ani, naşterea lui ar fi fost anunţată în ziar sau scrisă şi trimisă printr-o carte poştală prietenilor şi rudelor, astăzi vestea se trimite prin e-mail, prin SMS sau pe Facebook şi Instagram. În toate sălile de naştere sunt acum smartphone-uri sau tablete pentru a surprinde primele clipe ale micuţului. Un studiu a demonstrat că bebeluşii sunt atât de obişnuiţi cu dispozitivele digitale, încât mai mult de o treime din ei învaţă să folosească un smartphone înainte chiar de a vorbi sau merge”⁴.

Internetul - „patria” nativilor digitali

Spre deosebire de părinții lor, care sunt niște „imigranți digitali”, pentru acești nativi digitali, lumea virtuală devine „patria” lor. Ei cresc și se formează cu tehnologia digitală alături, nu doar în clasă, ghiozdan sau, mai târziu, la birou, ci chiar la masă și în dormitor. Fiecare dintre ei, de-a lungul existenței sale, primește și trimite aproximativ 250.000 de e-mail-uri sau SMS-uri; petrece, în medie, 10.000 de ore pe telefonul mobil; a jucat peste 5.000 de ore jocuri video; a petrecut în medie 3.500 de ore pe rețele de socializare. El „este periodic sau mereu online; se află mereu în legătură cu prietenii și rudele prin e-mail, SMS-uri și rețele de socializare, ascultă muzică mai multe ore pe zi și face toate acestea chiar și când stă, seara, în fața televizorului sau joacă un joc video. Se trezește cu telefonul mobil, înainte de a se da jos din pat își verifică mesajele, rămâne online toată ziua, trimite ultimul SMS pe la ora 23:00 și adoarme ascultând muzică la iPod sau mobil”⁵.

„Nativii digitali”, „i-Kids” sau „iGeneration” sunt generația internetului, tehnologie care a pătruns, inițial, în scop recreațional, în spații tot mai largi, nu doar profesionale, ci în cămine sau familie. „i-Kids” sunt copii pentru care tehnologia constituie parte inte­grantă fundamentală în existența lor. Ei sunt captivați, uneori până la dependență, de dispo­zitivele digitale personalizate (smartphone, tablete, playere MP3, readere, ebook, jocuri video etc.). Pentru aceștia, mijloacele tehnologice nu sunt doar accesorii, ci prieteni, elemente absolut necesare pentru viața și fericirea lor. Tot dintre aceștia, un număr restrâns, de ­până 10%, vor dezvolta depen­dențe digitale, „depresie digitală”, „nanofobie”, „amnezie” sau „de­mență digitală”. Pentru acești „digi-prichindei”⁶, iar apoi, „tehno-puști”⁷, internetul și smartphone-ul servește de „iPăturică”⁸. Iar lumea nativilor digitali pare total diferită de lumea în care au trăit bunicii și părinții lor. O lume într-o reală revoluție digitală, în care tot mai multe persoane migrează către spațiul cibernetic, ce le devine nu doar serviciu, ci casă și cămin.

În fața unei asemenea reali­tăți, reflecția morală, controlul pa­rental și disciplina sau etica digitală, având ca scop dezvoltarea unui comportament echilibrat față de tehnologia digitală, precum și a discernământului spiritual, atât în privința timpului consacrat acesteia, cât a conținuturilor accesate, sunt absolut esențiale, rolul capital aparținând părinților.

NOTE

^1. Adam Gazzaley, Larry D. Rosen, Mintea distrată. Creiere vechi într-o lume puternic tehnologizată, traducere din engleză de Ruxandra Vișan, Editura Trei, Bucu­rești, 2019, p. 320.

^2. Gary Chapman, Arlene Pellicane, Creșterea copiilor în era tehnologiei. Copii sociabili într-o lume a ecranelor, traducere de Raluca Mi­răuță, Editura Casa Cărții, Oradea, 2018, pp. 191-192.

^3. G. Chapman, A. Pellicane, Creșterea copiilor în era tehnologiei..., p. 161.

^4. Dr. Elizabeth Kilbey, Creşterea copilului în era digitală. Ghid de parenting responsabil, traducere: Andra-Cristina Nichifor, Editura Niculescu, Bucureşti, 2019, pp. 13-14.

^5. Manfred Spitzer, Demența digitală. Cum ne tulbură mintea noile tehnologii, traducere din germană de Dana Verescu, Editura Humanitas, București, 2020, pp. 179-180.

^6. Jodi Glod, Părinte în era digitală. Învață-ți copilul cum să folosească adecvat rețe­lele sociale și aparatele digitale, traducere din engleză de Anca Sevcenco. Cuvânt înainte de Tory Burch, Editura Trei, București, 2016, p. 134.

^7. J. Glod, Părinte în era digitală..., p. 134.

^8. J. Glod, Părinte în era digitală..., p. 127.