Copilăria în era digitală. Internetul, o lume a fericirii?

Un studiu ce viza un grup de studenți a constatat că, pe măsură ce aceștia petreceau mai mult timp pe Facebook, deveneau tot mai nefericiți, pe moment, și mai nemulțumiți de viața lor, în general, iar o altă analiză, desfășurată la Universitatea din Utah (SUA), a arătat că acei studenți care au folosit mai puțin Facebookul considerau că viața lor era mai bună și că erau mai fericiți și mai încrezători în viitorul lor, pe care acționau să și-l creeze și să îl împlinească, prin eforturi proprii susținute și nu la recomandările rețelei sociale.

 Un alt studiu, făcut la Universitatea Stanford, a urmărit să cerceteze obiceiurile online ale fetelor de ­8-12 ani, punându-le, mai întâi, să navigheze câte cinci ore pe zi pe internet, iar apoi să își autoevalueze nivelul confortului social și al fericirii. Oamenii de știință au observat că fetele care petrecuseră cel mai mult timp pe internet se descriau ca simțindu-se mai puțin în largul lor, social, și ca fiind mai puțin fericite.

Iar un studiu din anul 2002, efectuat la Carnegie Mellon, de către Robert E. Kraut, a urmărit efectele dependenței de internet în familiile în care erau copii de liceu. Kraut a constatat că, pe măsură ce foloseau mai mult internetul, copiilor le creștea starea de deprimare, dar scădeau sus­ținerea socială și starea de bine. Cercetând modul în care era petrecut timpul pe internet și compania în care era făcut acest lucru, același autor a observat că atunci când elevii relaționau cu prieteni apropiați, se constata o reducere a singurătății și a depresiei și o creștere a nivelului de susținere social perceput, dar atunci când intrau în relații cu persoane străine și necunoscute, cu cât era mai mare numărul acestora, cu atât le creșteau mai mult anxietatea, teama și deprimarea.

Comunicarea virtuală nu poate înlocui nicicând relaţia direct interpersonală

Vorbind despre dependența de rețele sociale, datele recente arată că 59% din utilizatorii de internet se consideră ca făcând parte din aceștia. Jumătate din ei simt nevoia să acceseze aceste platforme cel puțin o dată pe oră. Altfel, devin agitați, anxioși și incapabili să se concentreze asupra altor activități. Însă toți considerau, în ultimă instanță, că această dependență îi făcea nefericiți.

În prezent, se vorbește tot mai des despre „depresia de Facebook”, ca teama resimțită de internauți de a nu avea destui prieteni online și de a nu obține destule „like-uri”. Cât despre aceste „like-uri”, cercetătorii de la Centrul pentru cartografierea creierului, din cadrul UCLA, au descoperit, pe baza tomografiilor realizate, că aprecierea pe rețelele sociale, prin primirea de „like-uri”, activează sistemul de recompensă al creierului și producerea de dopamină, având un efect similar vederii celor dragi sau câștigării de bani. În caz contrar, lipsa unui feedback pozitiv crea senzația de respingere și izolare, care, la rândul ei, doare la nivel fizic, odată ce aceiași oameni de știință au demonstrat că, în această situație, se activează, pe creier, aceleași zone și același mecanism ca la durerea fizică, reală.

În loc să îl facă pe om mai împlinit și mai mulțumit cu viața proprie, stare la care rețelele de prieteni virtuali ar trebui să contribuie, dispozitivele digitale, umplând golul sufletesc și alungând starea de izolare, de singurătate și depresie, de fapt, le induc în profunzimile sufletești, le instalează și le accentuează, precum observa Jean-Claude Larchet: „Ele ajută la umplerea golului pe care-l simte omul modern, cu o viaţă lăuntrică sărăcită mult de lipsa de spiritualitate, cu o viaţă tot mai lipsită de relaţii cu alţii, prin slăbirea legăturilor de vecinătate, conjugale, familiale, de prietenie sau sociale. Într-adevăr, omul poate apela permanent la ele și poate fi permanent apelat de ele. Clipele de aşteptare sau de inactivitate pot dispărea pe dată. Orice clipă de latenţă a spiritului poate fi evitată, pentru că ele oferă în mod continuu mijloace de atragere a atenţiei şi de stimulare a vieţii psihice. Internetul şi telefonul mobil sunt mijloace de a petrece timpul pe care omul modern nu ştie cum să-l ocupe într-alt fel. Sunt forme de a popula nenumăratele momente pustii din viaţa celor care nu studiază, nu lucrează, nu merg la spectacole sau expoziţii, nu practică nici un sport. Cu ajutorul lor se exorcizează angoasa iscată de o viaţă deşartă sau puţin împlinită”.

Am fost creaţi să fim insule izolate în faţa unui monitor?

Un raport al Academiei Americane de Pediatrie, din anul 2011, a subliniat faptul că mediile de socializare pot fi cauza poten­țială a unei „depresii de tip Facebook”, care se dezvoltă atunci când preadolescenții și adoles­cenții petrec mai mult timp folosind mediile de socializare, iar cercetări recente, cu privire la mecanismele prin care mijloacele media pot induce depresia, au arătat că utilizarea excesivă a internetului, combinată cu ten­dința spre multitasking, indică simptome legate de nouă afec­țiuni psihiatrice, ce cuprind tulburări afective și de anxietate. Dar ceea ce este foarte interesant este faptul că, în timp ce șapte dintre cele nouă tulburări testate se accentuau în cazul utilizării tehnologiei, două dintre ele, ­depresia ușoară sau distimia și depresia majoră, se ameliorau.

Prin urmare, concluzia încurajatoare este aceea că, „dacă ai mai mulți prieteni pe Facebook și dacă vorbești la telefon cu aceștia, vei fi ajutat să-ți ameliorezi simptomele de depresie. Ca și studiul anterior, o evaluare îndelungată a adolescenților australieni a arătat că, pe parcursul a 12 luni,  folosirea majoră a internetului în scopuri de socializare (ce includ mesajele instant și rețelele de socializare) a prezis un nivel mai mic de depresie și o folosire mai puțin compulsivă a internetului”. 

Prin webcam nu te poţi privi ochi în ochi

Chiar și în ceea ce privește efectele negative ale utilizării excesive a rețelelor sociale asupra rela­ționării umane, situația nu este de neînlăturat. Remediul este descris de către Hilarie Cash, cofondatoare a centrului reSTART, din Washington, care se ocupă de tratarea dependențelor digitale. Aceasta spune că „nu e nimic în neregulă să-ţi faci prieteni online, câtă vreme îţi faci prieteni şi în lumea reală. Dacă suntem prieteni buni şi stăm împreună, acea interacţiune, acel schimb energetic degajă un întreg buchet de substanţe neurochimice, care ne echilibrează pe amândoi în plan emoţional şi fizic. Şi pentru că suntem fiinţe sociale, ni se cuvine să avem o mulţime de astfel de interacţiuni care ne oferă siguranţă şi atenţie şi care ne menţin echilibraţi. Nu suntem destinaţi să fim insule izolate. Prieteniile online care dau dependenţă şi care îi atrag pe tineri nu sunt periculoase pentru ceva ce ne oferă, ci din cauza lucrurilor pe care nu pot să ni le ofere: ocazia să învăţăm ce înseamnă să stăm faţă în faţă, în timp ce avem o conversaţie cu o altă persoană. Dansul degetelor care lovesc tastele - chiar şi interacţiunile la distanţă prin camere web - se supune unui cu totul alt ritm şi transmite informaţii pe o lăţime de bandă mult mai îngustă. (...) Oamenii care comunică prin webcam nu par să se privească în ochi niciodată, pentru că ochii celeilalte persoane nu sunt perfect aliniaţi cu acea cameră web care le transmite lor privirea ta”.

Așadar, calea redobândirii frumuseții copilăriei, a adoles­cenței și a vieții însăși, chiar și în era digitală, o constituie cultivarea relațiilor directe, vii, față către față, „ca de la suflet la suflet”, și nicidecum izolarea și însingurarea, ce conduc, adesea, la anxietate și depresie, în fața unei cutii reci de sticlă și a unei ­tastaturi tăcute, ambele oferind acces la o lume pe cât de fascinantă, pe atât de periculoasă.