Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Analiză Un copil din trei, afectat de sărăcie sau excluziune socială

Un copil din trei, afectat de sărăcie sau excluziune socială

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Analiză
Un articol de: Oana Nistor - 31 Mai, 2022

Ziua Internaţională a Copilului nu vorbeşte doar despre sărbătoarea celei mai frumoase perioade din viaţa unui om, ci este şi o zi în care se promovează nevoile copiilor de a duce o viaţă sănătoasă, protejaţi de drepturi garantate de acorduri internaţionale şi legi ale statului. Acolo unde părinţii, principalii responsabili ai bunăstării copilului, eşuează din diferite motive (de cele mai multe ori sociale), statul, prin instituţiile sale, trebuie să intervină şi să protejeze drepturile copiilor. Tot statul trebuie să ajute părinţii în misiunea lor de creştere şi educare a copilului, prin furnizarea unor facilităţi, precum şcoli, spitale sau alte instituţii de sprijin.

Copiii, aceste daruri ale lui Dumnezeu pentru lume, ne vor aduce infinit mai multe bucurii decât le putem noi oferi. De aceea, în fiecare zi ar trebui să ne preocupe pe toţi - părinţi, comunitate şi societate - că aceste „bucăţi de humă însufleţită” nu au doar un stomac de hrănit şi un trup de îmbrăcat, ci şi o inimă şi un suflet de cultivat şi modelat în spiritul moralei creştine şi al respectului faţă de semeni. Urmăm acest deziderat în fiecare clipă a existenţei noastre, însă, într-un mod formal, organizaţiile internaţionale au apreciat că e necesar să le oferim copiilor în dar o zi doar a lor. Astfel, prima zi de vară calendaristică a devenit un prilej de cânt al copilăriei: Ziua Internaţională a Copilului este sărbătorită, în prezent, în România şi în alte 50 de ţări. O zi dedicată copilului şi copilăriei, alta decât 1 iunie, regăsim şi în calendarul Canadei, Marii Britanii, Suediei, Spaniei, Franței sau Greciei (22 noiembrie), Argentinei (în a doua duminică din luna august), Ungariei (ultima duminică a lunii mai), Turciei (23 aprilie) sau Japoniei (5 mai). În ţara noastră, pentru al doilea an consecutiv, ziua de „1 Iunie - Ziua Copilului” este marcată ca sărbătoare legală nelucrătoare.

La nivel internaţional, drepturile copilului au început să fie menţionate în scripte după Primul Război Mondial, în 1924 Liga Naţiunilor adoptând Declaraţia de la Geneva, iar la 20 noiembrie 1959, Adunarea Generală a Organizaţiilor Naţiunilor Unite vota Declaraţia Drepturilor Copilului şi recomanda statelor membre să-i sărbătorească pe copii. Treizeci de ani mai târziu, Adunarea Generală a ONU vota şi Convenţia asupra Drepturilor Copilului, tratat internaţional intrat în vigoare în septembrie 1991 şi ratificat de majoritatea statelor lumii. România a ratificat Convenţia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr. 18/1990, iar în 2004 a adoptat Legea nr. 272 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Drepturile copilului

Într-un mod de prezentare cât mai simplist, drepturile copilului s-ar putea împărţi în trei mari categorii: de dezvoltare, protecţie şi participare. În funcţie de vârstă, copilul are nevoi diferite pentru o bună dezvoltare; dacă în primii ani de viaţă el are nevoie în special de dragostea părinţilor şi a familiei extinse, ulterior îi sunt necesare un mediu curat, unde să se joace şi care să-i stimuleze creativitatea, educatori şi învăţători care să-l ajute să-şi descopere abilităţile, profesori dedicaţi care să i le cultive.

Potrivit Legii nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, completată şi aliniată la standardele internaţionale, copilul are dreptul: să crească alături de părinții săi, ambii părinţi fiind responsabili pentru îngrijirea copilului lor; să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială; să se bucure de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept; să beneficieze de asistenţă socială şi de asigurări sociale, în funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi persoanele în întreţinerea cărora se găseşte; să primească o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale; are dreptul la odihnă şi vacanţă; la protecţie împotriva abuzului, neglijării, exploatării, violenţei de orice fel, migraţiei ilegale, traficului şi pornografiei pe internet, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ, medico-sanitare etc.; la protejarea imaginii publice şi a vieţii private şi familiale; are dreptul să îşi exprime liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte; să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.

Legea acordă protecţie specială copiilor refugiaţi, celor cu dizabilităţi sau aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice. Copiii nu trebuie să uite că în afara drepturilor, ei au, ca toţi cetăţenii de altfel, şi anumite responsabilităţi potrivit vârstei, precum obligaţia de a învăţa, de a-şi respecta colegii, profesorii şi pe toate persoanele cu care interacţionează în activităţile pe care le desfăşoară.

„Familia trebuie sprijinită”

Despre cadrul juridic din România, reprezentantul special al Secretariatului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru combaterea violenţei împotriva copiilor, Najat Maala M’jid, care s-a aflat în luna mai în România, a apreciat că „este unul foarte bun”, însă implementarea acestuia „rămâne o provocare”. „România are un cadru juridic foarte solid, care-i permite să prevină violenţa împotriva copiilor şi implementarea unor măsuri care sunt o alternativă la instituţionalizarea copiilor. Implementarea acestui cadru legal rămâne o provocare, astfel încât copiii să fie protejaţi împotriva oricărei forme de violenţă - domestică, sexuală, bullying, trafic, exploatare. Investiţiile pentru a preveni astfel de acte nu pot aştepta. Violenţa are costuri economice şi umane“, a spus Najat Maala M’jid, într-o conferinţă de presă. Înaltul oficial ONU a mai menţionat că, în ţara noastră, au existat multe realizări în domeniu şi a evidenţiat Strategia naţională pentru protejarea drepturilor copilului pentru perioada 2022-2027, un document lansat luna trecută în dezbatere publică şi aliniat standardelor internaţionale.

Najat Maala M’jid, de profesie medic pediatru, a subliniat că „este important ca familia să fie sprijinită”: „Poţi fi o familie săracă, dar să îţi protejezi foarte bine copiii şi poţi să fii o familie bogată şi să nu îi protejezi foarte bine. Activitatea asistenţilor sociali la nivel local este importantă, pentru că pot exista semne timpurii de violenţă împotriva unor copii, care pot fi detectate. Un asistent social bine format poate detecta aceste semne directe ori indirecte”.

Mulţi copii flămânzi şi abuzaţi în România

Strategia Națională pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului 2022-2027 reunește măsuri și direcții de acțiune pentru protecția și promovarea drepturilor copiilor, în special pe ale celor din comunitățile vulnerabile.

Documentul prezintă însă şi o realitate tristă a prezentului românesc: unul din trei copii este afectat de sărăcie sau excluziune socială, respectiv 1,3 milioane de copii (mulţi dintre ei având un risc ridicat de subnutriţie sau obezitate din cauza dietei insuficiente sau dezechilibrate); în mediul rural, 10% dintre copii consideră că nu au de fiecare dată suficientă mâncare; 40% dintre copii sufereau de deprivare materială și socială (lipsuri) în anul 2020; 66,3% dintre copiii din România trăiau în locuințe supraaglomerate; 15.996 copii sunt înregistrați de serviciile de interven­ție ale statului ca victime ale abuzului, neglijării și exploatării. Strategia vorbeşte şi de copiii cu CES și/sau dizabilități, „care continuă să aibă acces limitat la educație de calitate și uneori sunt excluși complet”, dar şi despre inechităţile sociale şi educaţionale între copiii din mediul urban şi cel rural. În strategia numită şi „Copii protejaţi, România sigură” se arată că ţara noastră „investește mai puțin comparativ cu celelalte state ale UE în edu­cație și sănătate, în protecția socială, în general, și în protecția familiilor cu copii în mod special”. În spatele cifrelor, însă, se află trupuri plăpânde care trebuie hrănite şi îmbrăcate şi, mai presus de toate, ocrotite şi iubite.

Citeşte mai multe despre:   copil  -   Ziua Internationala a Copilului