Nici o jucărie sau recompensă de pe lumea aceasta nu va putea suplini, în sufletul unui copil, nevoia de dragoste, atenţie şi alint pe care o nutreşte când se uită în ochii părinţilor săi. Din păcate, într-o societate mereu "pe fugă", când trebuie să rămână multe ore peste program sau să plece la mii de kilometri pentru a asigura traiul familiei, părinţii se limitează în a le satisface dorinţele fără a face parte, efectiv, din lumea copiilor lor. "Recompensele materiale ne îndepărtează de adevăratele valori. Pentru a stimula un copil trebuie să-l răsplătim mai ales cu recompense spirituale, să-i oferim, întâi de toate, iubire, îmbrăţişări, recunoaştere în faţa celorlalţi membri ai familiei", a îndemnat doamna Mihaela Ghircoiaş, psiholog principal şi psihoterapeut la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sf. Maria".
În România se derulează prea puţine programe de pregătire a adulţilor în meseria de părinte, dar, chiar dacă există "şcoli ale părinţilor", acestea nu sunt prea agreate: "Ce e aşa de dificil în a fi părinte? Bunicii noştri au făcut o şcoală în acest sens? Lasă, asta se simte, nu e mare filosofie…". Mare filosofie poate că nu este, însă, cu siguranţă, în creşterea unui copil sunt necesare şi anumite cunoştinţe de psihologie a copilului, mai ales că, astăzi, "copiii nu mai sunt ce au fost odată": sunt mult mai informaţi, mai expuşi tentaţiilor de orice fel, cu personalităţi puternice.
Dependenţa de cadouri
În educarea unui copil, recompensa joacă un rol important, însă de multe ori adulţii ori nu găsesc recompensa potrivită, ori apreciază greşit momentul când copilul trebuie stimulat. În astfel de cazuri, cei mici prind slăbiciunea părinţilor şi o vor exploata la maximum până vor obţine ce doresc: "Dacă îmi strâng jucăriile, îmi dai ceva bun? Dacă spun poezia la serbare, îmi cumperi o jucărie?".
Deşi nu cunosc sensul cuvântului "şantaj", copiii îl folosesc de multe ori în relaţia cu adulţii, mai ales dacă aceştia din urmă au cedat la un moment dat.
"Părinţii nu trebuie să condiţioneze o anumită activitate desfăşurată de copii, un comportament, de primirea unei recompense imediate. Mai târziu, sau chiar foarte devreme, îi vor condiţiona şi ei. Este necesar mult tact din partea adulţilor, care trebuie să mai fie conştienţi şi de un alt aspect: recompensele materiale, care sunt trecătoare, ne îndepărtează de adevăratele valori, care vor rămâne mereu în inima copilului", ne-a declarat doamna Mihaela Ghircoiaş, psiholog principal şi psihoterapeut la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sf. Maria" din Iaşi.
Nu există un anume tipar în privinţa compensaţiei potrivite; de exemplu, chiar şi cea financiară, deşi este mult discutată, ar putea avea efectele ei benefice. "Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii să-şi fixeze obiective de îndeplinit, cât şi recompensele adecvate. Ei trebuie să ştie ce vor, în funcţie de scopurile lor. În privinţa recompensei financiare, este în regulă să fie folosită, însă doar dacă aşa s-a negociat cu copilul", a mai spus doamna psiholog Ghircoiaş.
Aprecierile verbale şi încurajările, mult mai potrivite în motivarea copiilor
Încurajarea copilului este mult mai benefică, acesta descoperind necesitatea lucrului bine făcut, fiind motivat să facă sau să adopte un anume comportament nu doar pentru că aşa i se cere. Specialiştii sunt de părere că micuţii trebuie susţinuţi mai ales când încearcă să ducă la îndeplinire o anumită sarcină trasată, chiar dacă, în final, aceasta nu arată perfect, cu menţiunea că trebuie să li se aducă la cunoştinţă acest lucru. "Ca şi în cazul pedepsei, răsplata trebuie să fie însoţită întotdeauna de o explicaţie", explică psihoterapeutul.
Este important ca atunci când răsplata vine sub forma unor laude, acestea să nu fie exagerate, întrucât supraestimarea va conduce la o imagine despre sine care nu corespunde cu realitatea, fiindu-i blocată dezvoltarea firească; când nu va reuşi să ducă la îndeplinire o sarcină necorespunzătoare capacităţilor lui, va fi dezamăgit şi îşi va pierde încrederea în el.
Pentru a nu conduce la dependenţă, motivarea copilului prin intermediul cadourilor se va face doar ocazional, în restul timpului uzitându-se de premii simbolice, aprecieri şi îndemnuri.
Părinţii trebuie să fie atenţi la personalitatea copilului
Îi lăsăm să-şi aleagă jucăriile, le cumpărăm ce ne place nouă, ne axăm pe jocurile educative? "Acesta trebuie să devină un "sistem" de colaborare cu copilul, în care relaţia este de iubire şi de încredere reciprocă, în care recompensa cea mai mare nu este banul, ci iubirea şi recompensa morală, lauda, aprecierea de care avem nevoie fiecare. S-a marşat foarte mult pe lucruri materiale mari (păpuşi, maşini), la concurenţă cu alţi copii sau, mai degrabă, la concurenţă cu alţi părinţi. Cred că, în acest moment, criza ne-a adus şi un lucru bun - redimensionarea valorilor şi reducerea lor la valoarea reală, care este de altă natură decât cea materială", a apreciat doamna psiholog Mihaela Ghircoiaş.
Astfel, înainte de a achiziţiona un cadou, părinţii trebuie să fie atenţi la dorinţele copilului, la personalitatea acestuia (o jucărie nu trebuie cumpărată doar pentru că unui alt copil i-a plăcut), la recomandările privind vârsta potrivită (se va citi de pe etichetă vârsta copiilor cărora li se adresează jucăriile; dacă acestea sunt formate din piese mici, copilul le poate înghiţi şi-şi poate face rău).
▲ "Părinţii îşi iartă copiii când greşesc…"
"Dumnezeu a lăsat ca iubirea părinţilor pentru copii să fie o necesitate naturală, o lege a firii, dar, pe de altă parte, să şi depindă de purtarea copiilor. Părinţii îşi iartă copiii când greşesc, pentru că natura însăşi îi îndeamnă s-o facă. Chiar şi atunci când copiii devin de nerecunoscut şi sunt iremediabil atraşi de rău, tot natura este aceea care îi obligă pe părinţi să le poarte de grijă şi să nu-i părăsească, oricât de vicioşi ar fi devenit." - Sf. Ioan Gură de Aur, în scrierile despre "Părinţi, copii şi creşterea lor".
▲ Ce-şi doresc copiii anului 2010
La întrebarea ce îşi doresc copiii de ziua lor, răspunsul a venit, invariabil, de la mic la mai mare: jucării, maşini şi păpuşi, telefoane noi, bicicletă, skateboard, iPod, computer de ultimă generaţie, playstation. Nici un copil nu a răspuns că ar dori o carte: "Pe de o parte, este normal ca aceştia să-şi dorească astfel de lucruri, pentru că sunt mult mai informaţi, vremurile s-au schimbat, iar a fi la modă nu mai înseamnă nici pe departe să faci schimb de cărţi, ci să ai frizură cu creastă pe mijloc, să ai acces la internet şi la jocurile cele mai noi, un computer navă spaţială sau nu ştiu ce telefon mobil. Nu sunt de condamnat copiii, însă nu ar fi rău ca noi, părinţii, să le mai punem în mână şi câte o carte de poveşti, un roman", a apreciat Mariana C., 36 de ani, profesor de Limba şi literatura română.
Totuşi, există şi copii care revin asupra răspunsului şi îşi doresc cadouri de suflet: "Mi-aş dori să fim o familie adevărată, să ne iubim mai mult; de fapt, părinţii să renunţe la certurile de fiecare zi, iar tata să fie mai atent la nevoile noastre sufleteşti. Când mama era plecată în Italia, nu-mi doream decât să se întoarcă şi să ne mângâie, cu sau fără bani. Ca orice copil, bineînţeles că îmi doresc, de exemplu acum, un telefon nou", răspunde cu sinceritate Maria M., de 14 ani.
▲ 1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului
Ziua Copilului reprezintă un prilej de a sărbători copilăria şi a redeveni, împreună cu cei mici, copii, dar şi de a ne aminti de drepturile acestora. Ziua internaţională a copilului a fost menţionată prima dată la Geneva, la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor, în august 1925, când 54 de reprezentanţi din diferite ţări au adoptat Declaraţia pentru Protecţia Copilului.
În anul 1954, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) a emis o recomandare statelor pentru a prevedea sărbătorirea unei zile a copilului.
Data zilei copilului variază foarte mult între ţări. Aproximativ 30 de state, între care şi România, au preluat 1 iunie de la China şi SUA, însă Argentina sărbătoreşte ziua copilului în a doua duminică din luna august, Australia în prima duminică din iulie, Brazilia pe 12 octombrie, Cuba în a treia duminică din luna iulie, India pe 14 noiembrie, iar Ungaria în ultima duminică a lunii mai. Copiii Japoniei sunt sărbătoriţi pe 5 mai, cei din Mexic pe 30 aprilie, iar turcii pe 23 aprilie.
