Distracţii high-tech sau bucuria sfântă

Zilele sfârşitului de an, chiar şi numai astronomic vorbind, au un spor de taină. Serile sunt lungi, e mai puţină lumină, lumea e cufundată într-o atmosferă de poveste. Minunea Naşterii Pruncului poate străluci mai desluşit, în interioritatea şi în istoria noastră, lumina şi bucuria spirituală a restaurării noastre cereşti. Umanitatea cântă duios, pe la ferestre, pe la uşi, cunoscuţilor, prietenilor, străinilor despre acest eveniment de o noutate radicală, în care suntem cuprinşi cu toţii... Steluţe, lumânări aprinse, brad împodobit şi daruri, în biserici şi în case, pretutindeni; frigul de afară şi focul din sobă, casa şi inimile noastre pline de cei dragi, poveştile şi amintirile calde ale copilăriei...

Tot acum putem vedea că pulsaţiile acestea, care se dovedesc până la urmă esenţiale vieţii spirituale, familiale şi comunitare din această parte a Europei, resimt provocări profunde, determinate în bună măsură de o nouă filosofie a bucuriei, de o tot mai prosperă industrie a jocului şi divertismentului.

Viaţa şi sărbătorile sfârşitului de an sunt sub ocupaţie. Începând cu praznicul Sfântului Nicolae, în Postul Crăciunului şi la praznicul Naştereii Domnului, şi până în primele zile din Noul An, se instaurează auspiciile campaniilor publicitare. Sunt vizate reducerile de preţuri, lansarea unor articole sau produse noi. Faţetele culturii urbane, evenimentele acestei perioade sunt marcate de simbolurile şi etichetele ce provin din sfera economică. Forfota generalizată a cumpărăturilor tronează pe străzi, în spaţiile comerciale şi comunitare. Lume grăbită, daruri, oferte de sărbători... Advertisingul asediază spaţiul comunitar şi familial. Reclamele şi publicitatea ocupă suprafeţe tot mai mari, în locurile publice, în ochii şi în minţile noastre.

Mai mult chiar, aproape toate producţiile culturale ale comunităţilor sunt însoţite de însemnele marketingului, ce caută să orienteze simţurile şi atenţia, raţiunea şi dorinţa către ceea ce se vinde, către creditele avantajoase, către tot ceea ce ar putea fi cumpărat. În fine, auspiciile sunt instaurate, chiar în aceste vremuri de criză, prin emisiunile de televiziune şi de radio, în paginile dedicate reclamelor prezente în cotidianele sau publicaţiile culturale, în afişele şi panourile stradale.

Calea devenirii spirituale se decide în fiecare ceas

Însă poverile economice, mercantile de cele mai multe ori, ce apasă atmosfera culturală a oraşelor, pot înăbuşi bucuriile spirituale autentice. Chiar dacă nu în mod egal, şi într-un fel identic, supliciile sărăciei şi dulcegăriile amare ale prosperităţii pot să acopere strălucirea tainică, nevăzută a sărbătorilor sfârşitului de an. Mai ales dacă e vorba de adânca minune a Praznicului Împărătesc care ne vesteşte Naşterea Domnului. În acest caz, avem în faţă un eveniment onotologic, în care Dumnezeu se face om, restaurând ontologic întreaga umanitate.

E bine să nu uităm că experienţele cărora ne livrăm, emoţionale sau cognitive, fixează pragurile sensibilităţii şi lasă amprente adânci în viaţa sufletească, în fondul emoţional, în tiparele noastre estetice. Tocmai de aceea, este greu, dacă nu imposibil să trăim autentic, printr­o descindere instantanee, autoprovocată, direct în miezul teologic al sărbătorii. Nu putem da buzna în spaţiul tainic al sărbătorii Naşterii Domnului, nu putem brusca receptarea spirituală, ignorând etapele pregătitoare, postul, spovedania, despătimirea, deschidere către înţelesurile textelor nou-testamentare şi desigur rugăciunea. Nu e vorba, în toate acestea, de condiţii pe care le pune Dumnezeu sau Biserica, ci de un mod de a trăi. Experienţele cotidiene se imprimă în obişnuinţele de a privi lucrurile din afară, dar şi în vederea lăuntrică, în înţelegerea spirituală a minţii. Modul în care petrecem fiecare oră sau zi îşi adaugă efectele ce configurează echipamentul senzorial şi spiritual de receptare şi înţelegere a lumii şi a vieţii.

Asaltaţi de sunet şi culoare, de stimulii ce inundă piaţa bunurilor, vom putea cu greu să facem loc reflecţiei lăuntrice despre ceea ce depăşeşte simţurile şi viaţa trupului, anume viaţa spirituală. S-a mai spus cu alt prilej că şi ştiinţa avertizează asupra acestui lucru. Cercetări recente din neuroştiinţe oferă dovezi despre modul cum devenirea noastră e strâns legată de ceea ce trăim în fiecare zi. Rezultatele acestea se alătură, într-un mod poate mai puţin aşteptat, filosofiei empirice a sfinţilor, spiritualităţii filocalice. Toate indică, fără dubii, că experienţele cărora ne încredinţăm sunt tocmai cele care ne "form(at)ează". Ceea ce trăim şi modul în care o facem se adaugă în noi înşine şi sedimentează, precum aluviunile unui râu, structuri stabile ale dispoziţiilor psihocognitive, fixând - pentru multă vreme, un mod de vibraţie sufletească, un anumit fel de a trăi care ne va mişca pe mai departe, prin lume şi viaţă.

Gândurile şi faptele, cuvintele şi trăirile noastre, mici şi mari, decid priza sensibilităţii şi forma dispoziţiilor lăuntrice, hotărând, în bună parte, dacă viaţa va fi orientată spiritual sau va fi aservită exclusiv trupului. Este foarte semnificativă aici afirmaţia lui Petru Damaschinul, potrivit căruia mintea "se preface după forma fiecărui lucru pe care îl primeşte şi se colorează după chipul lucrului cunoscut de ea"1.

Viaţa spirituală şi piaţa bunurilor de consum

În publicul ţintă vizat în zilele acestea de campaniile publicitare, copiii reprezintă un segment important. Fascinaţi de jucăriile scăldate în lumină sau de acordurile optimiste ce însoţesc reclamele difuzate la tv sau radio, curioşi, iscoditori chiar, copiii îşi întind atenţia peste vitrinele bogate ale magazinelor, încercând să cuprindă şi să păstreze cât mai mult din ceea ce le trezeşte interesul: daruri, dulciuri, surprize, jucării, experienţe inedite. În prezenţa abundentă a acestora, dificultatea noastră şi cu atât mai mult a celor mici, de a primi în suflet şi în viaţă Naşterea lui Hristos, ca eveniment tainic, cu valoare profund restauratoare, devine evidentă. De cele mai multe ori, când sărbătoarea Naşterii Domnului e invocată în spaţiul mediatic şi în ambientul comunitar, fiorul profunzimilor ei e ascuns sub pătura groasă a producţiilor comerciale. Receptaculii noştri sufleteşti, indiferent dacă suntem adulţi sau copii, sunt puternic stimulaţi de culoare şi zgomot, de joc şi entertainment, de varietatea jucăriilor şi produselor de larg consum.

Între toate aceste invitaţii la joc adresate copiilor, un fapt tot mai prezent e trecut adesea cu vederea. Universul nou şi bogat al jocurilor computerizate şi caruselul distractiv al realităţii virtuale. Industria jocurilor IT a crescut în ultima vreme, punând la dispoziţie o plajă tot mai generoasă de oferte ludice, o gamă de jocuri ce pare a fi inepuizabilă. Lumea copiilor a devenit, între altele, şi un imens bazar de gadget-uri, de dispozitive IT tot mai sofisticate, cu rezoluţii tot mai bune, cu imagini şi dinamici impresionante, cu producţii ce au cucerit deja toate vârstele.

Noianul de oferte de divertisment high-tech inundă planul simbolic al comunităţii, iar producţiile IT, jocurile computerizate par să aibă un avans în faţa jucăriilor tradiţionale. Aceasta pentru că, în anumite privinţe, practicate mai mult timp, jocurile computerizate par să dezvolte anumite capabilităţi cognitive ale copilului. Însă ele configurează în acelaşi timp receptivitatea emoţională şi capacităţile de exprimare ale utilizatorului (copii sau adulţi) pentru multă vreme. Experienţa de joc pare să aibă un cuvânt important de spus în felul cum sunt receptate lumea şi raporturile cu ea, bucuria şi raporturile cu ceilalţi. Prin aceasta, jocurile din industria IT par să fie deopotrivă un bun instrument pentru dezvoltarea copilului, dar şi capcana irezistibilă şi insesizabilă a simţurilor, o formă ludică de atrofiere, într-o manieră discretă, a sensibilităţii şi a capacităţilor noastre de angajament în relaţia cu semenii.

Computer games - posibile riscuri pe termen lung

Există unele cercetări care avertizează cu privire la efectele nedorite pe care le-ar putea provoca utilizarea în exces a jocurilor computerizate. De exemplu, un studiu recent indică faptul că jocurile computerizate diminuează disponibilitatea copiilor pentru lectură şi pentru efortul intelectual. Cercetarea a fost făcută în America, pe un eşantion reprezentativ de 1.491 de copii, având vârste cuprinse între 10 şi 19 ani. De la aceştia s-au colectat câte două jurnale de activităţi, în care erau consemnate duratele de timp pentru jocurile computerizate, lectură şi teme, relaţia cu părinţii şi prietenii, activităţi sportive şi de agrement din fiecare săptămână (corespunzând unei zile aleatorii din timpul săptămânii şi a unei zile, aleasă la fel, din weekend), pe parcursul unui an întreg. Rezultatele au arătat că din tinerii investigaţi, 36% au jucat jocuri video, 80% dintre utilizatori fiind băieţi, şi doar 20% fete. Fetele au petrecut în medie 44 minute de joc în timpul săptămânii şi o oră şi patru minute de joc în zilele de weekend, în timp ce băieţii au petrecut o medie de 58 minute de joc în timpul săptămânii şi 1 oră şi 37 minute de joc în weekend.

Pe de altă parte, utilizarea jocurilor computerizate este corelată cu reducerea semnificativă a timpului în care copiii sunt disponibili să stea cu părinţii lor. Perioada pe care o traversăm acum este chiar adecvată pentru revigorarea relaţiei cu copiii, cu ceilalţi membri ai familiei, după o perioadă importantă în care părinţii au fost ocupaţi cu chestiunile de ordin profesional sau casnic, iar copiii cu obligaţiile şcolare. În aceste zile, părinţii şi copiii ar putea sta mai mult timp împreună. Însă, din păcate, în multe situaţii lucrurile nu se petrec în acest fel. Pentru că, în multe cazuri, mult mai râvnite sunt jocurile computerizate, jucăriile, desenele animate sau filmele, producţiile cinematografice de gen decât petrecerea timpului cu părinţii.

În cazul adolescenţilor, rezultatele sunt grăitoare. Cercetarea menţionată arată că, în comparaţie cu cei ce nu utilizează frecvent jocurile video, adolescenţii pasionaţi de computer au alocat cu 30% mai puţin timp pentru lectură şi mai puţin timp pentru părinţi, activităţi recreative sau relaţiilor de socializare cu prietenii. La fel, un alt studiu a constatat că utilizatorii de jocuri computerizate au relaţii interpersonale mai slabe cu prietenii şi familia. Chestionarul, aplicat unui număr de 813 elevi, urmărea numărul de ore petrecute în faţa consolei pentru utilizatorii de jocuri computerizate, şi, printr-un set de întrebări, calitatea relaţiilor interpersonale ale utilizatorului cu prietenii şi familia, solicitând date care să indice timpul petrecut cu aceştie, nivelul de încredere, ajutorul şi afecţiunea investite în aceste relaţii. Studiul a oferit indicii care arată că aceste relaţii ar putea fi afectate de utilizarea excesivă a jocurilor computerizate. Mai mult chiar, potrivit studiului, utilizarea frecventă a acestor jocuri a înregistrat ocurenţe cu prezenţa comportamentului riscant (cum ar fi consumul de alcool sau de droguri). De asemenea, persoanele obişnuite să petreacă zilnic în faţa calculatorului mai mult timp cu jocuri sunt fumători care apelează la ţigări de două ori mai des decât jucătorii ocazionali şi de trei ori mai des decât cei care nu utilizează jocurile computerizate2.

Distracţii high-tech şi bucurie sfântă în universul simbolic al copilului

Rezultatele indică aşadar faptul că jocul are implicaţii sociale şi profesionale care trebuie luate în considerare cu multă atenţie3. Într-adevăr, şi alte studii au indicat faptul că în weekend, adolescenţii tind să devină mai sedentari, tocmai din cauza accesului la jocuri computerizate şi la producţiile video4. Cu atât mai mult, jocurile computerizate şi tipul de distracţie pe care ele îl propun se dovedesc importante în configurarea sensibilităţii copilului şi în conturarea universului său simbolic, în raporturile sale cu lumea şi cu semenii. Avem de-a face cu un univers simbolic nou, ficţional, extrem de acurat, precis realizat, cu experienţe dinamice, 3D, de mare rezoluţie, ce concurează şi depăşesc, prin forme mult mai seducătoare, realitatea însăşi. De aici şi posibilitatea ca jocurile computerizate, maniera aceasta mai largă de distracţie întreţinută de dispozitive high-tech, aleasă fără rezervele cuvenite, să ne îndepărteze de realitatea plină de taină a lumii în care trăim, de relaţiile cu cei apropiaţi, în mijlocul cărora vom putea simţi mai evidentă bucuria comuniunii. Distracţia computerizată, jocul virtual, fără o măsură a utilizării lui, ar putea să atrofieze capacitatea de receptare a poveştilor, cu forţa lor simbolizatoare, şi a bucuriilor spirituale autentice care se deschid spre noi prin dimensiunea religioasă a vieţii.

Aceasta este şi provocarea prezentului; aceea de a păstra, în mijlocul alaiului comercial, înţesat de distracţii high-tech, zgomotoase şi colorate, bucuria curată, profundă şi tainică a sărbătorilor sfinte, care leagă pe oameni între ei şi cu Dumnezeu, în lucrarea Lui extraordinară de îndumnezeire a omului. Aceasta este "marea taină a dreptei credinţe, prin care Dumnezeu S-a arătat în trup; despre Cel ce era în chipul lui Dumnezeu şi a petrecut între oameni în trup, cu faţă de rob"5, "cel mai mare bun de pe pământ, prin care se mijloceşte legătura şi comuniunea cu Dumnezeu"6. În aceasta se depăşesc, prin dragoste şi bunătate, graniţele istoriei, condiţionările vieţii, pragurile simţurilor şi puterile noastre de înţelegere. Către dimensiunea aceasta trebuie să ne străduim mereu a ne deschide.

1. Învăţături duhovniceşti, în Filocalia, vol. 5, Editura Harisma, Bucureşti, 1995, p. 106.

2. Cf. Video Games Linked To Poor Relationships With Friends, Family, în Sciencedaily, 25 ianuarie 2009, şonlineţ, în http://www.sciencedaily.com/releases/2009/01/090123075000.htm, data accesării: 29 august 2011.

3. Cf. "Study Examines Video Game Play Among Adolescents", în Sciencedaily, 4 iulie 2007, şonlineţ, în http://www.sciencedaily.com/releases/2007/07/070702161141.htm, data accesării: 29 august 2011.

4. Cf. Teenagers Are More Sedentary On Weekends, în Sciencedaily, 17 septembrie 2010, şonlineţ,

în http://www.sciencedaily.com/releases/2010/09/100917085228.htm, data accesării: 29 august 2011.

5. Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, Omilia a XIII-a, în PSB, vol. 29, pp. 290-291.

6. Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VII-a, Cap. IX, 52.1., în PSB, vol. 5, p. 508.