10 mai 1940, Ziua Naţională a României

După două decenii în care statul român cunoscuse apogeul teritorial, anul 1940 se arăta tot mai îngrijorător pentru clasa politică românească, dar mai ales pentru regele Carol al II-lea, care încă de la începutul domniei sale urmărise acapararea totală a puterii politice. Prea puţini se gândeau, probabil, că fastuoasa ceremonie militară şi solemnitatea religioasă de la Patriarhia Română de 10 mai, Ziua Naţională a României, vor fi ultimele pentru monarhul care refuzase încoronarea şi ungerea în biserică şi preţuise atât de mult camarila de care se înconjura. În fotografia de epocă, alături de patriarhul Nicodim Munteanu figurează demnitarii din acea vreme, consideraţi consilieri regali, îmbrăcaţi în uniforme specifice Partidului Naţiunii, printre care nominalizăm: Gheorghe Tătărescu, Constantin Sidorovici, Alexandru Vaida Voievod sau Teofil Sidorovici. După Te Deumul şi trecerea în revistă a gărzii de onoare de la Patriarhia Română, solemnităţile au continuat în dreptul Palatului Regal din Bucureşti şi al statuii lui Carol I, unde Carol al II-lea a asistat la parada militară, prin care voia să reliefeze forţa militară de care se bucura România în acel moment. Însă evenimentele care au marcat poporul român începând cu o lună mai târziu au arătat exact neputinţa clasei politice româneşti în frunte cu un monarh care se credea urmaş al lui Carol I şi îi avea ca modele pe marii voievozi români.