Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica 10 mai 1940, Ziua Naţională a României

10 mai 1940, Ziua Naţională a României

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 22 Iunie 2011

După două decenii în care statul român cunoscuse apogeul teritorial, anul 1940 se arăta tot mai îngrijorător pentru clasa politică românească, dar mai ales pentru regele Carol al II-lea, care încă de la începutul domniei sale urmărise acapararea totală a puterii politice. Prea puţini se gândeau, probabil, că fastuoasa ceremonie militară şi solemnitatea religioasă de la Patriarhia Română de 10 mai, Ziua Naţională a României, vor fi ultimele pentru monarhul care refuzase încoronarea şi ungerea în biserică şi preţuise atât de mult camarila de care se înconjura. În fotografia de epocă, alături de patriarhul Nicodim Munteanu figurează demnitarii din acea vreme, consideraţi consilieri regali, îmbrăcaţi în uniforme specifice Partidului Naţiunii, printre care nominalizăm: Gheorghe Tătărescu, Constantin Sidorovici, Alexandru Vaida Voievod sau Teofil Sidorovici. După Te Deumul şi trecerea în revistă a gărzii de onoare de la Patriarhia Română, solemnităţile au continuat în dreptul Palatului Regal din Bucureşti şi al statuii lui Carol I, unde Carol al II-lea a asistat la parada militară, prin care voia să reliefeze forţa militară de care se bucura România în acel moment. Însă evenimentele care au marcat poporul român începând cu o lună mai târziu au arătat exact neputinţa clasei politice româneşti în frunte cu un monarh care se credea urmaş al lui Carol I şi îi avea ca modele pe marii voievozi români.