În data de 19 noiembrie s-au împlinit 112 ani de la nașterea singurului român laureat Nobel, profesorul și cercetătorul George Emil Palade. Născut la Iași, într-o familie de intelectuali, a urmat
Biserica medievală din Călineşti-Prahova la începutul secolului trecut
Pe drumul ce duce de la Bucureşti spre Câmpina, în dreptul localităţii Băicoi şi în apropierea rutei comerciale de altădată dintre Ploieşti şi Târgovişte, lângă Târgşorul medieval, se află localitatea Călineşti. Aflată lângă atâtea repere istorice, poate că aşezarea Călineşti nu ar spune nimic. Dar documentele istorice relevă un început încă de pe la 1529, pentru ca şase decenii mai târziu, prin mila lui Mihai Voievod Viteazul, aici să se aşeze o comunitate formată din 15.000 de albanezi. Nu ştim dacă aceştia erau chiar albanezi sau doar locuitori din ţinutul Albaniei de astăzi, însă documentele îi arată ca arnăuţi. În vremea domniei lui Matei Basarab voievod, Călineştiul era un important reper comercial din zonă, dovadă că, pe la 1636 sau 1646, trei familii de negustori şi mici boieri: jupânul Tănase cu soţia, Tudora, spătarul Mihai cu soţia sa, Dafina şi Vasilache ispravnicul cu soţia sa, Maria, purced la ridicarea unei frumoase biserici cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Lăcaşul are o înfăţişare specifică secolului al XVI-lea târziu, în formă de cruce, prin cărămidă aparentă, brâu median cu profil circular şi linii zimţate. Ceea ce o identifică cu perioada lui Matei Basarab este turla clopotniţă de pe pronaos în formă patrulateră la care se ajunge printr-o scară circulară. Arhitectura sugerează o construcţie specifică mediului urban, tipică secolului al XVII-lea, atunci când influenţele balcanice de acest tip încep să-şi facă tot mai simţită prezenţa. Tradiţia spune că biserica a fost zugrăvită de Pârvu Mutu pe la 1696. Catapeteasma a fost făcută din piatră. De la mijlocul secolului al XVIII-lea aşezarea nu mai este atât de importantă, fiind se pare preluată de un boier Călinescu de prin zona Argeşului. Tot tradiţia spune că fiica acestuia, Maria, se căsătoreşte cu un general grec Mavros, care va construi un conac. Acest ofiţer de neam grecesc avea relaţii frumoase cu generalul rus Pavel Kiseleff pe care îl găzduia pe la 1831 atunci când se discutau prevederile din Regulamentul Organic. Generalul Mavros îşi va căsători fata, tot cu numele Maria, cu boierul de spiţă grecească Iancu Cantacuzino, cel care va face din Călineşti o frumoasă rezidenţă boierească. Pe la 1850, biserica medievală va fi reparată, ocazie cu care se vor adăuga două turle mici, alături de cea mare cu rol de clopotniţă. Noul adaos arhitectonic nu va altera cu nimic vechea înfăţişare a bisericii, ci chiar îi va conferi un aspect de catedrală, aşa cum se poate vedea şi astăzi. La începutul secolului trecut, biserica medievală de la Călineşti abia trecuse printr-un proces de reparaţie, atunci când i s-a adăugat un pridvor cu totul străin de restul construcţiei. Din 15 octombrie 1905, slujitor la Călineşti era părintele Stoica N. Pârvu, absolvent al Seminarului superior, care păstorea 200 de familii, respectiv 900 de suflete.