Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Biserica Sf. Elefterie Nou din Capitală

Biserica Sf. Elefterie Nou din Capitală

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 12 Octombrie 2010

Este una dintre bisericile reprezentative ale Capitalei, situată în Piaţa Operei şi în vecinătatea cartierului Cotroceni, având hramul "Sf. Elefterie" şi "Sf. Mare Mucenic Gheorghe".

A fost ridicată începând cu 1935, pentru a acoperi necesităţile pastoral-misionare ale credincioşilor, tot mai numeroşi, care participau la slujbele ţinute în vechea Biserică "Sf. Elefterie Vechi", din apropiere. Din pricina războiului, lucrările ajunse la nivelul turlelor, au fost oprite în anul 1940. După război, preotul Mihai Bulacu, iniţiatorul acestei construcţii, a finalizat biserica, fiind sfinţită abia la 29 iunie 1971 de patriarhul Justinian Marina. Construcţia este în formă de cruce greacă înscrisă, asemănătoare cu Sf. Sofia din Constantinopol, cu coloane de piatră şi capiteluri neobizantine, iar în partea superioară cele trei turle redau stilul muntenesc, specific sec. al XVI-lea, cu cărămidă aparentă. Este o îmbinare arhitecturală perfectă între forma bizantină şi stilul autohton românesc.