Clerici gorjeni în temniţa comunistă

Într-o seară din iunie 1948, în timp ce se afla la cosit pe bucata de pământ ce o avea în Vărsături, lângă Târgu Jiu, profesorul Cicerone Paralescu era vizitat de studentul medicinist Nicolae Băloi, fiul unui consătean. Tânărul reuşise să se sustragă de la arestarea Siguranţei din Bucureşti cu o lună înainte, când se declanşase seria arestărilor în rândurile celor consideraţi legionari, în urma ordinului nr. 5 dat de ministrul afacerilor interne. Studentul era acuzat de „activitate legionară”, în realitate fiind vorba de revolta pe care şi-o exprimase alături de alţi colegi faţă de distribuirea inechitabilă a burselor şi, probabil, se opusese infiltrării celulei de tineret comunist în facultate. După fuga din Bucureşti, tânărul s-a dus în casa părintească, unde a stat aproape o lună. Până într-o zi când s-a dat sfoară în sat că maşina Siguranţei venise să-l aresteze. În această situaţie a cerut ajutorul profesorului de muzică Cicerone Paralescu, care i-a oferit găzduire şi hrană, până în septembrie 1948. Bănuind că vecinul îl poate denunţa la Securitate, profesorul Paralescu l-a condus pe studentul Băloi la preotul Gheorghe Popescu, înspre munte, la Dobriţa. La rândul său, preotul Popescu l-a adăpostit pe studentul fugar până la 10 ianuarie 1949. În această perioadă, se pare că preotul Popescu a dorit să-şi mărite fata cu studentul fugar. De aici, Nicolae Băloi a fost condus de fratele său, inginerul Vasile Băloi, la preotul Pantelimon Albeanu, care la rândul său i-a oferit o cameră, găzduindu-l până la 23 aprilie 1953. Pentru întreţinere, părintele Albeanu primea periodic bani prin mandat poştal de la rudele studentului. Dar cine erau gazdele?

Cicerone Paralescu s-a născut la 14 decembrie 1914, în localitatea Vierşani, judeţul Gorj. După şcoala primară din Jupâneşti, judeţul Gorj (1930), a urmat gimnaziul din Drăgăneşti-Vâlcea (prima clasă) şi Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1939). În 1939 s-a înscris la Conservatorul din Iaşi şi la Facultatea de Teologie din Chişinău, unde va urma doi ani. În timpul acesta a fost nevoit să se înscrie în Mişcarea legionară pentru a nu pierde bursa de studii. Ultimii doi ani de studii la cele două facultăţi i-a urmat la Bucureşti (1943). În 1944 este încorporat în Regimentul 5 Roşiori, urmând Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie de la Sibiu, până în octombrie 1944, când pleacă pe frontul de vest. A luptat în Ungaria şi Cehoslovacia. În iunie 1946 a fost lăsat la vatră. Ajunge profesor de muzică la mai multe şcoli din Târgu Jiu: pedagogică de băieţi, de cântăreţi bisericeşti, de băieţi „Tudor Vladimirescu” şi la liceul comercial.

Gheorghe Popescu s-a născut la 27 mai 1884, în comuna Stroeşti, judeţul Vâlcea. După şcoala primară din satul natal (1896), a urmat Seminarul Central din Bucureşti (1897-1904). La doi ani de la obţinerea licenţei, primeşte darul hirotoniei pe seama Parohiei Frăteşti, comuna Leleşti, judeţul Gorj, pentru ca în 1922 să se transfere la Parohia Dobriţa, comuna Runcu, acelaşi judeţ. La 16 august 1952 este arestat de Securitate, deoarece în perioada interbelică fusese membru în Comitetul judeţean Gorj al PNŢ-Maniu şi în 1946 candidase pentru Camera Deputaţilor. De asemenea, mai fusese semnalat informativ că în localitatea de domiciliu „îşi manifestă duşmănia în cercuri intime şi prin nerăspunderea la timp la cerinţele Sfatului popular sau la predarea cotelor agricole”. Probabil din cauza stării de sănătate („debilitate fizică excesivă”) este eliberat la 8 octombrie 1952, revenind la Dobriţa.

Pantelimon Albeanu s-a născut la 16 ianuarie 1914, în comuna Stăneşti, judeţul Gorj. După şcoala primară (1924), a urmat Liceul „Tudor Vladimirescu” (1925-1926) şi Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1927-1935). În mai 1936 a fost hirotonit preot pe seama Mănăstirii Surpatele, pentru ca din 1941 să fie transferat la Stăneşti. (Va urma)