Destinul Catedralei ortodoxe din Sfântu Gheorghe

După Marea Unire, românii din Transilvania îşi intrau în drepturi, atât politice, cât mai ales religioase. În ţinutul locuit în majoritate de secui, românii îşi păstrau identitatea prin mărturisirea confesională. Prin vizitele pastorale ale mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului în aceste locuri s-a hotărât ridicarea unor catedrale în principalele oraşe. Astfel, la vizita din mai 1922 a mitropolitului la Sfântu Gheorghe, s-a decis ridicarea unei catedrale cu hramurile "Sf. Gheorghe" şi "Sf. Nicolae". De la început, demersurile au întâmpinat opoziţia vehementă a reprezentanţilor etniei maghiare, iar parte din terenul alocat de autorităţile locale a fost folosit pentru alte construcţii. Abia la 20 septembrie 1939 rezidentul ţinutului Bucegi, prof. Gheorghe Alexianu, a pus piatra de temelie şi a alocat primele sume de bani. Proiectul catedralei era întocmit de arhitectul Ionescu Berechet pentru o suprafaţă de 900 mp, o înălţime de 45 m şi o capacitate de 2.000 de persoane. La semnarea Diktatului de la Viena, în august 1940, construcţia ajunsese la nivelul cupolei. Sub ocupaţia horthystă lucrările au fost întrerupte, construcţia "confiscată pe seama statului", subsolul folosit ca adăpost antiaerian, parohul Gheorghe Grovu expulzat, iar materialele de construcţie fie au fost furate, fie au fost împărţite unor cetăţeni. După revenirea administraţiei româneşti, în 1945, preotul Petre Boeriu, noul protopop, a reluat demersurile pentru finalizarea catedralei, mai ales că vechea biserică din Sfântu Gheorghe era tot mai neîncăpătoare. Autorităţile locale au refuzat să dea concurs protopopului, având în vedere chiar dinamitarea construcţiei sau transformarea într-un ateneu după modelul sovietic. Totuşi, construcţia a rămas în paragină, demisolul fiind folosit ca depozit de legume, iar în jur s-au construit blocuri menite să ascundă tot mai mult obiectivul religios. Abia după 1968, la noua organizare administrativ-teritorială a Covasnei, biserica a fost finalizată prin colectă naţională organizată de Patriarhia Română. Catedrala a fost sfinţită la 15 mai 1983 de un sobor de preoţi în frunte cu patriarhul Iustin Moisescu şi mitropolitul Antonie Plămădeală.