În data de 19 noiembrie s-au împlinit 112 ani de la nașterea singurului român laureat Nobel, profesorul și cercetătorul George Emil Palade. Născut la Iași, într-o familie de intelectuali, a urmat
Dimitrie Bolintineanu, pelerin la Locurile Sfinte
Dimitrie Bolintineanu (1819-1872) este un scriitor care a călătorit mult și ne-a lăsat cinci cărți cu impresii din vizitele sale pe alte meleaguri. În afară de zona Balcanilor, el s-a plimbat prin țări din Europa Occidentală, dar a fost și pelerin la Ierusalim și la celelalte Locuri Sfinte.
Participarea la Revoluția din 1848 i-a adus exilul, mai întâi în Transilvania, apoi la Consantinopol și Paris. A profitat de această perioadă și a călătorit mult. Împreună cu alţi doi compatrioți, scriitorul a mers în pelerinaj la Ierusalim. Ajuns la Locurile Sfinte, scriitorul se arată impresionat de tot ce vede, dar se scandalizează și de taxele imense care erau percepute închinătorilor. În drum spre râul Iordan, Bolintineanu este foarte dezamăgit de peisajul sărăcăcios: „Natura, ea însăși, în aceste părți nu are nimic pitoresc să despăgubească pe călătorul deziluzionat. Văzând această natură săracă, aceste stânci goale și arse de soare, noi încercăm un simțământ ce nu are meritul adâncii melancolii, ci acela al abaterii și al morții”. Autorul mai descrie felul în care oamenii ajunși la Iordan se botezau și citeau rugăciuni, stând în apa râului, ceea ce pentru el era un lucru curios și emoționant. Apoi, a mers în Egipt, piramidele exercitând asupra lui o fascinație deosebită.
Călătoria este pentru scriitorul pașoptist un bun prilej de a cunoaște nu doar locuri, ci și oameni noi, îi provoacă firea curioasă și îl predispune la cugetări despre viață și lume, chiar dacă uneori le exprimă într-un mod naiv.
Dimitrie Bolintineanu a avut un sfârșit destul de trist, la bătrânețe trăind singur, uitat de lume, după ce, reintrat în grații, ajunsese chiar ministru de externe. Ca o consolare postumă, pe crucea mormântului său din localitatea Bolintin, epitaful spune concis: „De profesie poet”.