Din trecutul oraşului basarabean Ismail

Având rol de poartă de intrare pe braţul Chilia, pe malul stâng al fluviului Dunărea, Ismailul a cunoscut încă din perioada medievală numeroase evenimente care i-au marcat istoria. Deşi era parte a Moldovei, în vremea lui Ştefan cel Mare, oraşul intră în stăpânirea otomană, transformându-l în raia. La 1772, în acest oraş se afla sediul Mitropoliei Proilaviei, al cărei titular, Daniil, avea în ascultare pe creştinii din zona Silistra, Dobrogea, Bugeacul (sudul Basarabiei) şi ţinutul Oceacovului (ţinutul dintre Nistru şi Bug). După 1768, Ismailul intră în atenţia Rusiei, în expansiunea sa către Balcani şi în detrimentul Imperiului Otoman. Trupele ţariste ocupă în mai multe rânduri acest oraş, la fiecare tratat de pace cerând luarea lui în stăpânire. Abia după pacea din 1812 de la Bucureşti, atunci când Basarabia intră în componenţa Rusiei, Ismailul devine oraş rusesc. Pentru a şterge orice urmă a ocupaţiei otomane, este reconstruit în totalitate în stilul arhitectonic clasicizant rusesc. Între 1822 şi 1836, în centrul oraşului este ridicat "Soborul", o impunătoare catedrală, cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului", în formă de navă, cu o cupolă deasupra naosului, cu frontoane şi coloane în dreptul absidelor şi un turn clopotniţă în partea de apus. În urma Războiului Crimeii, Rusia pierde Bugeacul, care revine Moldovei. Aşa se face că, la 1864, prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la Ismail este înfiinţată Episcopia Dunării de Jos, al cărei titular, eruditul episcop Melchisedec Ştefănescu, are în ascultare pe credincioşii din judeţele: Ismail, Bolgrad şi Brăila. Administraţia românească a fost de scurtă durată, deoarece, la 1878, Bugeacul a reintrat în stăpânirea rusească până la 1918. După Marea Unire, la Ismail a funcţionat Episcopia Cetăţii Albe-Ismail, aici slujind episcopii Iustinian Teculescu, Dionisie Erhan, Policarp Moruşca şi Antim Nica. În timpul stăpânirii sovietice din 1940-1941, pe treptele catedralei din Ismail a fost umilit şi martirizat preotul român Gheorghe Munteanu.