Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Episcopul Iacov Antonovici al Huşilor (1924-1931)

Episcopul Iacov Antonovici al Huşilor (1924-1931)

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 21 Noi, 2010

Provenea din pătura de jos a poporului, ca fiu de cântăreţ bisericesc din Similişoara Bogdanei, din ţinutul Vasluiului. Cu multe greutăţi materiale a urmat Seminarul inferior de la Huşi, apoi pe cel superior de la Socola. După hirotonirea ca diacon, apoi ca preot pe seama Bisericii "Sf. Ilie" din Bârlad, a urmat

cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Calităţile duhovniceşti şi misionare l-au recomandat pentru diferite funcţii: protoiereu de Tutova, membru în Consistoriul Eparhial din Huşi şi Consistoriul Superior, profesor de religie şi filosofie la diferite şcoli bârlădene. Rămas văduv, în 1918 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi, apoi hirotonit arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei. Ulterior, a fost vicar al Episcopiei Huşilor, apoi, în 1923, ales episcop al Dunării de Jos. Un an mai târziu a revenit pe plaiurile natale în calitate de episcop al Huşilor, păstorind până la moarte (31 decembrie 1931). Episcopul Iacov a rămas în conştiinţa huşenilor ca ierarhul blând şi sfătos, apropiat şi susţinător al

tinerilor, dar şi ca slujitor şi cercetător al trecutului ţinutului natal. A publicat numeroase volume de studii şi documente, mult apreciate de istoricul Nicolae Iorga, pentru acestea obţinând calitatea de membru al Academiei Române.