Chiar şi după 82 de ani, analizarea evenimentelor premergătoare zilei de 23 august 1944 este un proces dificil pentru că imediat după producerea lor au apărut versiuni diferite de prezentare a acestora. Dincolo de
Femeile ortodoxe, în sprijinul educaţiei creştine
Înainte de anul 1948 educaţia religioasă în România era asigurată mai ales prin predarea Religiei în şcoală şi prin lecţiile de catehizare de pe lângă parohii. Un aport considerabil la educaţia religioasă se realizează prin activitatea depusă de Societatea Naţională a Femeilor Ortodoxe din România. Dacă unii istorici ar considera această iniţiativă ca o formă de manifestare a feminismului românesc în perioada interbelică, atunci este important de remarcat faptul că Societatea Femeilor Ortodoxe a apărut în 1910 în scopul suplinirii unui mare gol în educaţia religioasă din România sfârşitului de secol al XIX-lea.
Şcolile fuseseră luate în administraţia directă a statului, chiar şi cele cu profil teologic, de multe ori reprezentanţii Bisericii neputând interveni în actul educaţional. Aşadar, Societatea Femeilor Ortodoxe, cu filiale în întreaga ţară şi care avea în grijă o serie de grădiniţe, şcoli, licee, suplinea activitatea Bisericii într-un spaţiu în care statul se considera suveran. Societatea a fost condusă de la înfiinţare şi până în 1944 de Alexandrina Cantacuzino.



.jpg)