Încercările episcopului Nicolae Colan în timpul ocupaţiei horthyste

Astăzi, prea puţin se mai vorbeşte despre suferinţele românilor din Ardealul ocupat de Ungaria horthystă ca urmare a semnării dictatului de la Viena la 30 august 1940. Cineva spunea odată: crimele se iartă, dar nu se uită. Şi avea dreptate, mai ales că exprimarea este în duhul creştin. Evident că astăzi nu se poate reproşa naţiunii maghiare pentru cele săvârşite în Ardealul ocupat între 1940 şi 1944, dar categoric nu pot fi uitate acţiunile de deznaţionalizare ale regimului horthyst prin crime şi persecuţii confesionale. Ca întotdeauna în istoria românilor, slujitorii Bisericii au fost în mijlocul celor care sufereau şi au suferit cu poporul de rând. Iar printre aceşti slujitori a fost episcopul Nicolae Colan al Clujului, tot aşa cum a fost episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. Evident că suferinţele nu pot fi cuantificate, dar românii ortodocşi au cunoscut expulzarea a doi episcopi: Nicolae Popovici al Oradiei şi Vasile Stan al Maramureşului. Au fost preoţi ortodocşi martirizaţi împreună cu familiile lor în cele mai îngrozitoare condiţii, asemenea persecuţiei din Imperiul Roman. Multe biserici au fost profanate, închise şi demolate, credincioşii ortodocşi suferind pentru piedicile care li se puneau atunci când voiau să se roage în lăcaşurile lor. Însuşi episcopul Nicolae era împiedicat să meargă în mijlocul credincioşilor săi, după cum scria într-un memoriu din 1943 către ministrul cultelor de la Budapesta: "În 26 aprilie a.c., a doua zi de Paşti, la ora 9 am sosit la Săcel, însoţit fiind de doi preoţi şi un diacon. În faţa primăriei comunale m-au oprit doi jandarmi şi notarul, dar nu ca să mă primească, ci ca să mă cheme la Primărie şi să-mi comunice că în Săcel nu sunt credincioşi ortodocşi români şi deci nu pot face Sfânta Liturghie. Evident, comunicarea era lipsită de temei, căci în Săcel sunt chiar mulţi ortodocşi români, încă dinainte de 1918! Dovadă şi marea biserică ce o au. În sfârşit, după îndelungate şi penibile parlamentări, mi s-a îngăduit, în condiţii umilitoare, să săvârşesc sfânta slujbă şi mi s-au dat cheile bisericii care erau păstrate la Primărie". Astfel de situaţii au fost nenumărate. Dar episcopul Nicolae a căutat să păstreze tot mai mult legătura cu păstoriţii săi şi cu cei încredinţaţi din eparhiile ierarhilor expulzaţi. A fost reprezentantul românismului ortodox, care a dovedit ocupanţilor că demnitatea românească şi mărturia creştină nu pot fi călcate în picioare.