Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Închisorile părintelui Boris Lizo

Închisorile părintelui Boris Lizo

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 08 Mai 2014

S-a născut la 11 mai 1901, în familia unui muncitor din localitatea basarabeană Recea. După şcoala primară, tânărul Lizo urmează Seminarul teologic superior de la Chişinău. În 1935 este numit slujitor la biserica satului Arama, comuna Coarnele Caprei din judeţul Iaşi. Pentru a nu mai fi acuzat de către primarul localităţii că posedă „material comunist“, în 1937 părintele Lizo intră în Partidul Naţional Creştin. Părintele nu va activa în acest partid, deoarece câteva luni mai târziu a fost interzis prin legea partidelor politice adoptată de regimul carlist. După instaurarea guvernării naţional-legionare, părintele Lizo este obligat să intre în Mişcarea legionară, după cum avea să mărturisească în ancheta Securităţii: „Instructorul legionar care a venit de la plasa Tg. Frumos mi-a dat directiva să îndeplinesc funcţia de şef de garnizoană legionară în comuna Coarnele Caprei, pentru motivul că eram intelectual şi mă puteam preocupa de pregătirea membrilor legionari“. După începerea războiului, părintele Lizo a luptat pe frontul misionar creştin din est, în calitate de confesor militar. Ca un slujitor autentic şi ca unul care cunoscuse ororile comunismului bolşevic, părintele Lizo avea să se manifeste în nenumărate rânduri împotriva regimului instaurat în august 1944. Încă din noiembrie 1944, organele de represiune consemnau din predicile părintelui Lizo: „Tot ce se clădeşte fără credinţă sub regimul comunist se va dărâma, fiindcă lipseşte credinţa în Dumnezeu“. Astfel de atitudini, alături de cele prin care părintele refuza ca de la amvon să încurajeze credincioşii să se înscrie în colhoz, i-au atras arestarea. La 1 august 1950 a fost reţinut şi trimis în ancheta Securităţii Iaşi. Era acuzat de „instigare publică printre populaţie pentru a nu intra în colectiv“. Prin Sentinţa nr. 136/1951 a Tribunalului Militar Iaşi, părintele Lizo a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare corecţională. A cunoscut închisorile de la Iaşi (noiembrie 1950), Jilava (martie 1951), Aiud (martie 1951) şi colonia de muncă Poarta Albă (aprilie 1951). A fost eliberat la 1 august 1951. Părintele Lizo a revenit în parohia sa de la Arama. După experienţa carcerală a înţeles că singura modalitate demnă de a sluji în continuare este prin discreţie totală. Totuşi, în 1958 regimul declanşa un nou val de arestări, motivat mai ales de procesul de colectivizare care decurgea foarte greu. Iar vinovat în Coarnele Caprei a fost găsit părintele Lizo. I s-a confecţionat un trecut politic legionar, s-au strâns mai multe delaţiuni împotriva sa, numai ca să-l acuze de conspiraţie împotriva regimului. La 21 martie 1959 a fost reţinut şi trimis în ancheta Securităţii din Iaşi. A fost maltratat fizic pentru „a recunoaşte“ învinuirile, atât de mult, încât nu mai avea puterea să semneze procesele-verbale de interogatoriu. Nici la ancheta de la Securitate şi nici la proces nu a recunoscut nimic. Cu toate acestea, la 26 mai 1959 Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat la 22 ani muncă silnică pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. A cunoscut închisorile de la Iaşi (1959) şi Aiud (din octombrie 1959). A fost eliberat la 31 iulie 1964.