Închisorile părintelui Gheorghe Popa din Soveja Vrancei

Spre sfârşitul anului 1950, autorităţile comuniste din zona Vrancei erau decise să lichideze ultimele urme ale mişcării de rezistenţă din Munţii Vrancei care se închegase sub semnul luptei anticomuniste declanşate de fostul colonel Victor Lupşa. În arestările operate de Securitate s-au format loturi de suspecţi în sprijinirea mişcării de rezistenţă din munţi, pe localităţi, din care preoţii ortodocşi nu au lipsit. Între aceştia îi amintim pe Ion Năstase din Andreiaşu de Jos sau Sebastian Popescu din Dumitreşti, despre care am vorbit la rubrica noastră. Astăzi îl prezentăm pe părintele Gheorghe Popa din Soveja Vrancei, care la 11 septembrie 1950 a fost arestat de Securitate. Gheorghe Popa s-a născut la 17 octombrie 1907, într-o familie de oameni harnici din Soveja. După şcoala primară, a urmat Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe“ din Roman, pe care l-a absolvit în anul 1928. Timp de un an, a fost învăţător la şcoala primară din satul Dragosloveni. La 24 februarie 1930 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Rucăreni, iar câteva luni mai târziu numit paroh la Soveja. A slujit cu devotament altarului şi a fost ataşat de credincioşii săi în toate încercările de la mijlocul secolului trecut. Considerat intelectual al satului, în perioada guvernării legionare a fost numit şef de cuib legionar, fără însă a presta vreo activitate notabilă. Din acest motiv, după schimbarea politică din august 1944 avea să fie arestat, însă eliberat la scurt timp din lipsă de probe. În martie 1950, munţii Vrancei purtau pe rezistenţii anticomunişti hăituiţi de trupele de Securitate. Deoarece se afla în legătură cu un morar recrutat de colonelul Lupşa în mişcarea de rezistenţă, atunci Securitatea a considerat că părintele Popa este implicat şi el în această conspiraţie antistatală. Este arestat alături de alţi consăteni şi locuitori din sate împrejmuitoare şi trimis în justiţie într-un lot format din 13 inculpaţi. La procesul ţinut la Tribunalul Militar Galaţi, părintele Popa a negat orice amestec în mişcarea armată anticomunistă din munţi, arătând că în ancheta de la Securitate a fost constrâns să dea declaraţii care să-l învinuiască. Cu toate acestea, prin Sentinţa nr. 703 din 7 iulie 1951, părintele Gheorghe Popa a fost condamnat la 10 ani închisoare corecţională pentru „favorizare la uneltire contra ordinii sociale“. De aici a urmat lungul şi asprul traseu al universului concentraţionar românesc, prin penitenciarele de la Focşani (septembrie-decembrie 1950) şi Galaţi (din august 1951), apoi în lagărele de muncă de la Peninsula-Valea Neagră şi Poarta Albă (august 1951 -decembrie 1954). Ulterior, a fost mutat în Penitenciarul Lugoj (din decembrie 1954), apoi la Aiud (din februarie 1956) şi Gherla (1957). La 13 ianuarie 1959 a fost eliberat din Penitenciarul Gherla, pentru a fi trimis pentru 60 de luni în domiciliu obligatoriu la Lăteşti, în Bărăgan. Între 13 februarie 1959 şi 1 decembrie 1963 a slujit la biserica din Borduşani, de lângă Feteşti. După revenirea în locurile natale, a fost încadrat la Parohia Petreanu, de lângă Focşani, iar de la 1 februarie 1967 la Parohia Câmpuri. La 31 decembrie 1978 a ieşit la pensie, iar la 28 ianuarie 1982 a decedat.