În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Închisorile părintelui Marin Enculescu
Un alt preot al Eparhiei Olteniei care în perioada comunistă a cunoscut universul concentraţionar a fost Marin I. Enculescu. Acesta era originar din comuna Vârvor, la 20 km sud-vest de oraşul Craiova, născut la 7 august 1905, într-o familie de agricultori harnici. După absolvirea celor opt clase ale Seminarului Teologic de gradul II, tânărul Enculescu s-a întors în localitatea natală, unde în 1927 a fost hirotonit preot. Avea în ascultare pe credincioşii din satele Vârvor, Ruptura şi Bujor, în număr de 831 de familii, respectiv 2.984 de suflete. Împreună cu enoriaşii săi, a renovat biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", în 1939 a înfiinţat un cămin cultural, numit "Înfrăţirea", şi o cantină şcolară care hrănea 15 elevi săraci. Pentru că era cel mai respectat şi printre foarte puţinii intelectuali din localitate, în 1937 a fost implicat în activitatea Mişcării Legionare, însă fără rezultate notabile. Pentru aceasta, la fiecare schimbare de regim era în vizorul organele de represiune, fie carliste, fie antonesciene. După 1945, autorităţile comuniste i-au cerut colaborarea în diverse activităţi cu caracter politic. Părintele Enculescu a refuzat şi, pentru că urma să fie arestat, a fugit de la domiciliu, stând ascuns la diferiţi cunoscuţi din Ciutura, localitate din apropiere, şi în Vârvor. Totodată, declaraţiile mincinoase ale unor acoliţi ai regimului comunist din Vârvor l-au considerat pe părintele Enculescu capul unui grup conspiraţionist legionar care ar fi dorit, împreună cu ţărănişti din judeţul Dolj, retragerea în Munţii Gorjului până la venirea americanilor şi instalarea unui guvern condus de generalul Nicolae Rădescu. La 22 aprilie 1949, pe când se afla în comuna natală, părintele Enculescu a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii de la Craiova, unde a suportat tratamentul inuman al temutului anchetator Constantin Oancă. Aproximativ un an mai târziu a fost trimis în justiţie, într-un lot de cinci persoane, la 2 februarie 1950 fiind condamnat de Tribunalul Militar Craiova, prin Sentinţa nr. 147, la 1 an şi 6 luni închisoare corecţională, pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". A cunoscut universul concentraţionar de la Craiova. La eliberare, printr-un ordin al Ministerului Afacerilor Interne, părintele Enculescu a fost trimis, pentru 12 luni, la muncă forţată la Capul Midia. După expirarea acestui termen, a mai primit o decizie de 12 luni de muncă forţată, însă de data aceasta în lagărul de la Oneşti. A fost eliberat la 16 martie 1954.