În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Închisorile părintelui Roman Braga în perioada comunistă
S-a născut la 2 aprilie 1922 în localitatea Condriţa, judeţul Lăpuşna. Urmează Seminarul monahal de la Cernica, Bucureşti şi Chişinău. După 1944 se refugiază în ţară, trei ani mai târziu obţinând licenţa în teologie la Bucureşti. Apropierea de viaţa autentică creştină o începe de la vârsta de 12 ani, când a intrat pe poarta Mănăstirii Căldăruşani. Însă vocaţia sa de luptător se va concretiza în timpul facultăţii, când căuta calea pentru a înfrunta ideologia comunistă. În timpul studenţiei, tânărul Braga îl cercetează pe Sandu Tudor la Mănăstirea Antim din Bucureşti, unde se ţineau conferinţele susţinute de monahi şi intelectuali ortodocşi din grupul Rugul Aprins. Sandu Tudor este cel care îl convinge că împotriva comunismului se poate lupta numai cu armele duhovniceşti. Totodată, tânărul Braga este implicat în grupul studenţilor de la Teologie, care se opunea ingerinţelor autorităţilor comuniste în viaţa Bisericii. Alături de alţi colegi, precum Leonida (Antonie) Plămădeală, Nicolae Bordaşiu sau Paul Munteanu, redactează un manifest, intitulat „Fraţi creştini”, prin care îi îndemna pe români să păstreze în post sâmbăta din Săptămâna Patimilor, care cădea pe data de 1 mai 1948. La 9 iulie 1948 a fost arestat de Siguranţa comunistă. Prin Sentinţa nr. 210 din 15 februarie 1949 a Tribunalului Militar Bucureşti, a fost condamnat la 5 ani de temniţă grea. A fost trimis la Jilava, apoi la Piteşti (martie 1949), unde a trecut prin reeducare. Ulterior, a fost transferat la Peninsula-Valea Neagră (iunie 1950), în „brigada preoţilor”, unde a muncit timp de 582 de zile. La 27 iulie 1953 a fost eliberat. Se decide să intre în monahism, fiind primit la Mănăstirea Cetăţuia, de lângă Iaşi, şi tuns ca monah la 25 noiembrie 1953. La 1 februarie 1954 este hirotonit ca ierodiacon pe seama Catedralei Mitropolitane. La 30 martie 1955 a fost arestat de Securitatea din Iaşi şi trimis la Galaţi, unde în anchetă se aflau capii Mănăstirii Vladimireşti. Numele lui Braga apăruse în anchetă, deoarece vizitase în câteva rânduri Vladimireştii. După două luni a fost eliberat. Pentru legături cu părintele Arsenie Papacioc şi ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor de la Schitul Rarău, în noaptea de 13 spre 14 iunie 1958 a fost arestat din nou. A fost anchetat pentru apartenenţa la ceea ce Securitatea numea „grupul subversiv legionar Rugul Aprins”. Prin Sentinţa nr. 125 din 8 noiembrie 1958, Roman Braga fost condamnat la 18 ani de muncă silnică, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A fost purtat prin penitenciarele de la Iaşi (1958) şi Jilava (1958), apoi prin lagărele de muncă de la Periprava (decembrie 1959), Salcia (mai 1960), Giurgeni (iunie 1961) şi Ostrov (decembrie 1961). La 31 iulie 1964 a fost eliberat. Este primit ca slujitor de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei, care îl hirotoneşte preot. La 1 ianuarie 1965 este încadrat la Parohia Negreşti-Oaş II, din Eparhia Oradiei. Pentru că ducea o intensă activitate pastorală, în 1967, la presiunile autorităţilor comuniste, a fost transferat la Parohia Sârbi, judeţul Bihor. Un an mai târziu, cu sprijinul Patriarhului Justinian Marina, părintele Braga a plecat ca preot misionar la Sao Paulo, în Brazilia. Aici a slujit timp de patru ani, apoi fiind chemat la Grass Lake, Michigan, la sediul Episcopiei Ortodoxe Române din America, condusă de către Episcopul Valerian Trifa. Slujeşte succesiv în câteva parohii: „Sfânta Treime” din Youngstown, Ohio, Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Southfield, Michigan, respectiv mănăstirile „Schimbarea la Faţă”, din Ellwood City, Pennsylvania, şi „Adormirea Maicii Domnului”, din Rives Junction, Michigan.