Închisorile părintelui Ştefan Cârlan

În perioada comunistă, mulţi preoţi ortodocşi au cunoscut universul concentraţionar comunist, atât prin anchetele de la Securitate, cât mai ales prin detenţiile pe care le-au executat în cele două mari valuri de arestări operate după 1948 şi 1958. Între aceştia figurează părintele Ştefan Cârlan, originar din Gropeni, judeţul Brăila, născut la 27 decembrie 1913, în familia unor agricultori harnici. După şcoala primară, părinţii l-au trimis pe tânărul Ştefan să urmeze Seminarul Teologic "Sf. Apostol Andrei" din Galaţi, pentru a deveni preot. După absolvirea acestei prestigioase instituţii de învăţământ teologic, Ştefan Cârlan şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, una dintre cele mai importante foruri superioare teologice ale perioadei interbelice din spaţiul românesc. După obţinerea diplomei de licenţă în Teologie, în anul 1940, Ştefan Cârlan a fost hirotonit preot pe seama parohiei din comuna natală. Aici a slujit pentru credincioşii săi până în anul 1948, când a intrat în vizorul organelor de represiune comunistă, deoarece era refractar faţă de iniţiativele autorităţilor locale. Era bănuit de "activitate legionară", deoarece ar fi acordat un sprijin financiar consistent pentru persoane aflate în lipsuri materiale şi era văzut într-un grup de persoane apropiate Bisericii, unele dintre acestea cu antecedente politice legionare cunoscute în arhiva fostei Siguranţe. Pentru acestea, la 20 septembrie 1948 a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Galaţi. A fost considerat capul unui grup de şapte "uneltitori" împotriva regimului şi trimis în judecată. A fost condamnat, prin sentinţa nr. 789 din 17 decembrie 1948 a Tribunalului Militar Galaţi, la 7 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". A cunoscut penitenciarele de la Galaţi şi Aiud (din martie 1949), fiind eliberat la 20 septembrie 1955. După eliberare a revenit la parohia din comuna natală. Deoarece avea eticheta de "legionar" cu antecedente penale în evidenţele Securităţii, trei ani mai târziu, de praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, a fost arestat în noul val declanşat după revoluţia maghiară şi retragerea trupelor sovietice din România. A fost condamnat, prin Sentinţa nr. 603/1958 a Tribunalului Militar Constanţa, la 25 de ani de muncă silnică, pentru aceeaşi infracţiune, de "uneltire contra ordinii sociale". În această detenţie, a cunoscut închisorile de la: Aiud (din octombrie 1958), fiind trimis la "izolator", apoi Jilava (februarie 1962), Galaţi (din februarie 1962), Jilava (din noiembrie 1962) şi, din nou, Aiud (noiembrie 1962). La 31 iulie 1964 a fost eliberat, în urma Decretului nr. 411/1964 de graţiere. După eliberare, părintele Ştefan Cârlan a slujit la Parohia tulceană Smârdan, de pe malul drept al Dunării. Astăzi, o stradă din această localitate îi poartă numele.