Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Închisorile preotului Constantin Sburlan din Pogoanele, Buzău

Închisorile preotului Constantin Sburlan din Pogoanele, Buzău

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 10 Aug, 2016

Preotul Constantin Sburlan s-a născut la 28 septembrie 1912, în localitatea buzoiană Zilişteanca. După ciclul secundar a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, unde în 1938 şi-a luat licenţa. Un an mai târziu a fost hirotonit pe seama parohiei buzoiene Bentu, patru ani mai târziu transferându-se la Pogoanele.

După instalarea regimului comunist, intră în vizorul organelor de represiune comuniste. I se cercetează trecutul politic pentru efemera implicare în Mişcarea Legionară din timpul guvernării din septembrie 1940 - ianuarie 1941. Este monitorizat pentru relaţiile pe care le cultivă în continuare cu foştii lideri politici locali. În februarie 1949 este reţinut sub suspiciunea că ar fi susţinut cu bani colecta organizată de Stănescu Ion din Buzău pentru ajutorarea celor din închisori. În octombrie 1949 este judecat şi condamnat de Tribunalul Militar Braşov la un an de închisoare corecţională pentrul delictul de omisiune la uneltire contra ordinii sociale. Cunoaşte penitenciarele de la Buzău şi Braşov, fiind eliberat la 7 iulie 1950. Revine în parohie, purtând stigmatul de „duşman al poporului”. Pentru funcţia politică deţinută în timpul guvernării legionare şi despre care documentele Securităţii nu sunt clare, la 3 septembrie 1952 este arestat din nou. Prin procesul-verbal al MAI nr. 10/1952 este trimis în detenţie administrativă pentru 60 de luni. Cunoaşte penitenciarele din Râmnicu-Sărat şi Ploieşti, arestul MAI Ploieşti, lagărul de la Ghencea şi coloniile de muncă de la Poarta Albă, km 31 (Castelu), Capu Midia (1953), Năvodari şi Oneşti (august 1953). Este eliberat la 13 mai 1954. Revine în parohia sa, încercând să se acomodeze cu autorităţile comuniste, care permanent îi cer să răspundă la activităţile obşteşti. La 12 februarie 1958 este arestat din nou şi trimis în ancheta Securităţii Regiunii Ploieşti. Este interogat asupra relaţiilor întreţinute cu foştii deţinuţi politici pe care îi întâlnise în timpul detenţiei de la Canal, despre cum şi-ar fi depănat amintirile şi suferinţele îndurate atât acestora, cât şi altor persoane din localitatea în care slujea. Este acuzat că ar face parte dintr-o conspiraţie constituită în timpul detenţiei cu „legionari”, dintre care unii foşti prizonieri repatriaţi din Uniunea Sovietică, aflaţi şi ei în ancheta Securităţii. Grav la adresa regimului democrat-popular se considera gestul părintelui Sburlan de a fi memorat din poeziile lui Radu Gyr în timpul muncii forţate de la Canal şi de a le scrie mai apoi într-un caiet găsit la percheziţia domiciliară. În afara poeziilor pe care şi le notase, părintele nu recunoaşte nimic din acuzaţiile aduse în anchetă. Cu toate acestea, prin Sentinţa nr. 1267 din 19 decembrie 1958 a Tribunalului Militar Bucureşti este condamnat la 15 ani muncă silnică pentru delictul de „agitaţie la uneltire contra ordinii sociale”. Trece prin arestul MAI Ploieşti, penitenciarele de la Ploieşti (1958, februarie 1960), Mărgineni (1958), Jilava (aprilie 1959 - tranzit, februarie şi septembrie 1960), lagărele de muncă de la Salcia (octombrie 1959) şi Periprava (decembrie 1959), apoi Galaţi (ianuarie 1960) şi Aiud (iulie 1960 şi iunie 1962). La 1 august 1964 este eliberat de la Aiud. Se reintegrează în preoţie la Parohia Călţuna (1964-1966), apoi slujeşte la Pogoanele, de unde la 1 mai 1982 se retrage.