Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Închisorile preotului Laurian Moraru

Închisorile preotului Laurian Moraru

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 06 Iul, 2012

În perioada comunistă au fost foarte multe cazuri de clerici care au cunoscut istovitoarele anchete de la Securitate şi neajunsurile închisorilor chiar în mai multe rânduri. Un exemplu este părintele Laurian Moraru din Turnu Severin. Acesta s-a născut în localitatea mehedinţeană Cernaia, la 12 august 1904, într-o familie de oameni simpli. A urmat cu multă dăruire cursurile şcolilor de prestigiu care l-au format ca preot, cu licenţa obţinută în 1937. Ajunsese unul dintre preoţii de vază ai oraşului Turnu Severin, atunci când regimul comunist se instala. În 1948, atunci când a început valul arestărilor în rândurile legionarilor, părintele Moraru nu a fost vizat de Securitate. În schimb, patru ani mai târziu, printr-un simplu ordin al ministrului afacerilor interne, fără a mai fi anchetat sau cercetat penal, a fost arestat la 19 iulie 1952, alături de mulţi alţi clerici şi foşti funcţionari ai regimului "trecut". A primit o decizie de detenţie administrativă de 24 de luni, fiind trimis mai întâi în lagărul de la Bucureşti-Ghencea, pentru ca de praznicul Schimbării la Faţă să ajungă în colonia de muncă Galeş, de la Canal. În noiembrie 1952 a fost mutat la Peninsula, în august 1953 la Borzeşti, în ianuarie 1953 din nou la Canal, în colonia Valea Neagră, apoi trimis în martie 1954 la Oneşti, din nou în iunie 1954 la Borzeşti, iar la 1 iulie 1954 a fost eliberat, dar trimis pentru doi ani în domiciliu obligatoriu în comuna Traian, judeţul Brăila. S-a întors în sânul familiei, în speranţa terminării calvarului la care fusese supus. În al treilea mare val de arestări, la 24 septembrie 1958, părintele Moraru este arestat din nou. Este anchetat pentru o presupusă conspiraţie legionară în oraşul Turnu Severin iniţiată din vremea detenţiei la Canal, atunci când s-ar fi întâlnit cu alţi legionari de la care "ar fi primit ordine". De asemenea, era acuzat pentru corpul delict găsit în urma percheziţiei, care era o carte de rugăciuni cumpărată de la biserica din Traian şi pe care făcuse o serie de însemnări cu caracter religios. Abia după doi ani de anchete, într-un lot format din 29 de inculpaţi, prin Sentinţa nr. 287 din 1 iulie 1960 a Tribunalului Militar Craiova, părintele Moraru a primit o condamnare de 20 de ani muncă silnică pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". A cunoscut închisorile de la Jilava (noiembrie 1960 şi iunie 1961), Aiud (decembrie 1960 şi iulie 1961) şi Constanţa (martie 1961). A fost eliberat la 1 august 1964, din Penitenciarul Aiud.