Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Mănăstirea Cetăţuia, la mijlocul secolului trecut

Mănăstirea Cetăţuia, la mijlocul secolului trecut

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 15 Mar, 2011

Este una dintre trainicele mănăstiri ce domină capitala Moldovei şi care stau mărturie a unui trecut istoric şi religios glorios. Situată pe dealul din apropierea cartierului ieşean Niculina, Cetăţuia a fost ridicată între 1668 şi 1670 de domnitorul Gheorghe Duca, cu hramul "Sf. Apostoli Petru şi Pavel", având o biserică în formă de cruce, cu două turle masive, un turn clopotniţă la intrare, chilii şi casă domnească ce odinioară adăpostea o tiparniţă grecească adusă de la Veneţia. La sfinţirea săvârşită în 1672 de Dosithei, patriarhul Ierusalimului, Cetăţuia a fost închinată Bisericii Sf. Mormânt. La 1717, mănăstirea a fost asediată de trupele austriece aflate în urmărirea domnitorului Mihai Racoviţă, care se retrăsese aici. La începutul sec. al XIX-lea, mănăstirea a căzut în ruină, pentru ca în 1863 să fie scoasă de sub închinarea străină şi proprietăţile funciare confiscate de stat. Astfel a ajuns biserică parohială, fiind neîngrijită, lăsată chiar în părăsire. La iniţiativa lui Nicolae Iorga, mănăstirea a fost restaurată parţial şi reînfiinţată, în 1911, de mitropolitul Pimen Georgescu.

În 1930, biserica a fost refăcută, după cum se poate vedea în ilustrata din 1946, turlele acesteia fiind însă modificate la restaurarea din 1964-1971.