Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
10 Mai, 2026
Mănăstirea Comana din Vlaşca, la 1900
Primul ctitor a fost Vlad Ţepeş, care a ridicat acest aşezământ de rugăciune ca o fortăreaţă militară în mijlocul mlaştinilor râului Câlniştea şi pe vechiul drum care ducea de la Giurgiu către Bucureşti. Un secol mai târziu, mănăstirea era în ruină, atunci când s-a decis refacerea din temelie de către cel care moştenise satele împrejmuitoare, boierul şi viitorul domnitor Radu Şerban. Refacerea lăcaşului a început-o în 1588, prin consolidarea vechii incinte şi prin ridicarea bisericii cu hramul "Sf. Nicolae".
După 1667, mănăstirea a intrat sub ocrotirea familiei Cantacuzinilor, care i-a dăruit odoare, proprietăţi funciare şi a zidit o serie de construcţii, precum foişorul brâncovenesc pe latura de nord a incintei. După 1728, Comana a fost închinată Bisericii Sfântului Mormânt şi a fost afectată permanent de războaiele ruso-turce. La 1854, biserica a fost complet refăcută, iar după secularizarea din 1863, mănăstirea a rămas în paragină. La 1877, vechiul aşezământ găzduia şcoala satului Comana, prefectura judeţului, iar biserica funcţiona ca parohie. La 1909, Parohia Comana avea 612 familii, respectiv 2.807 suflete.
.jpg)
