Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea Comana din Vlaşca, la 1900

Mănăstirea Comana din Vlaşca, la 1900

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 26 Feb 2011

Primul ctitor a fost Vlad Ţepeş, care a ridicat acest aşezământ de rugăciune ca o fortăreaţă militară în mijlocul mlaştinilor râului Câlniştea şi pe vechiul drum care ducea de la Giurgiu către Bucureşti. Un secol mai târziu, mănăstirea era în ruină, atunci când s-a decis refacerea din temelie de către cel care moştenise satele împrejmuitoare, boierul şi viitorul domnitor Radu Şerban. Refacerea lăcaşului a început-o în 1588, prin consolidarea vechii incinte şi prin ridicarea bisericii cu hramul "Sf. Nicolae".

După 1667, mănăstirea a intrat sub ocrotirea familiei Cantacuzinilor, care i-a dăruit odoare, proprietăţi funciare şi a zidit o serie de construcţii, precum foişorul brâncovenesc pe latura de nord a incintei. După 1728, Comana a fost închinată Bisericii Sfântului Mormânt şi a fost afectată permanent de războaiele ruso-turce. La 1854, biserica a fost complet refăcută, iar după secularizarea din 1863, mănăstirea a rămas în paragină. La 1877, vechiul aşezământ găzduia şcoala satului Comana, prefectura judeţului, iar biserica funcţiona ca parohie. La 1909, Parohia Comana avea 612 familii, respectiv 2.807 suflete.