Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea Dobruşa din Soroca în perioada interbelică

Mănăstirea Dobruşa din Soroca în perioada interbelică

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 28 Martie 2011

Începuturile acestui aşezământ din Soroca Basarabiei datează din 1527, când funcţiona un metoc al Mănăstirii Probota, dăruit de Petru Rareş, voievodul Moldovei, pe dealul care astăzi veghează asupra mănăstirii. Între 1772 şi 1775, ieromonahii Ioasaf de la Probota şi Eufimie de la Curchi au ridicat aici un schit de lemn cu hramul "Sf. Nicolae". Probabil că lăcaşul de lemn nu a rezistat, deoarece locul mănăstirii a fost mutat în vale, unde este în prezent, prin zidirea în 1812 a unei biserici de piatră de către boierul Toma Cozma, din Iaşi, care a fost sfinţită în 1822. În 1847 a mai fost ridicată o biserică în incinta mănăstirii cu rol de paraclis în timpul iernii. Mănăstirea Dobruşa a fost refăcută şi a înflorit la iniţiativa episcopului Visarion Puiu al Hotinului, care după 1924 a amenajat aici ateliere de fierărie, lemnărie şi sculptură, a construit o cramă, a pus în funcţiune o presă de ulei, a zidit un cămin pentru călugării bătrâni, a reconstituit în mare parte vechea vatră monahală, a înfiinţat o şcoală monahală de cântăreţi bisericeşti etc. În perioada interbelică, Dobruşa a fost cea mai mare mănăstire a Episcopiei Hotinului, după 1934 fiind condusă de arhimandritul Daniil Ciubotaru, absolvent al Teologiei din Chişinău şi exarh al mănăstirilor.