Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Mărturii de spiritualitate creștină în temnița comunistă: confesiunea lui Ioan Ianolide (II)

Mărturii de spiritualitate creștină în temnița comunistă: confesiunea lui Ioan Ianolide (II)

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 12 Oct, 2015

Confruntarea dintre Nuti Pătrășcanu și Ioan Ianolide a continuat, primul susținând că Gafencu și apropiații săi, inclusiv Ianolide, au continuat să ducă în penitenciarul tebeciștilor de la Târgu Ocna o „activitate legionară sub mască religioasă”. Ianolide a negat tot, afirmând cu tărie: „Declar că tot ceea ce Pătrășcanu Nuti a declarat nu corespunde adevărului și precizez următoarele: În penitenciarul Târgu Ocna s-a făcut într-adevăr ajutor între deținuții contrarevoluționari printre care erau și legionari. Ajutorul a constat în executarea diferitelor servicii celor care erau grav bolnavi și în darea diferitelor alimente din rațiile noastre celor ce aveau nevoie de ele. (…) De asemenea, ajutorul organizat între noi a mai constat și în confecționarea diferitelor obiecte de îmbrăcăminte (din lână), pentru cei care aveau nevoie de ele. (…) În aceeași perioadă, cât am stat la Târgu Ocna, eu am trăit o viață creștinească, având convorbiri de ordin religios îndeosebi cu legionarul Gafencu Valeriu. (...) În cadrul convorbirilor ce le-am avut am abordat o serie de probleme care privesc viața creștină și îndeosebi atitudinea în fața morții, atitudine care constă în credința în viața de apoi în vederea căreia trebuia să ne pregătim sufletește. Am discutat despre rugăciune, despre spovedanie, împărtășanie, dragostea creștină și alte probleme de felul acesta.

În anul 1950, fiind împreună cu legionarul Gafencu Valeriu la Târgu Ocna, acesta mi-a făcut cunoscută starea lui de conștiință în fața morții, pe care el și-a fixat-o într-un număr de aproximativ 36 principii intitulate, sub diferite forme ca: «Principii de viață creștină», «Năzuințe creștine» și «Votul meu». Aceste principii au un caracter exclusiv creștin și ele aveau drept scop integrarea omului creștin-ortodox în învățătura și dogmatica Bisericii creștine. Ele se refereau și la cei care nu sunt creștini și la cei ce sunt mai puțin creștini, în scopul de a-i aduce și pe aceștia pe adevărata linie creștină. (…) Scopul cu care am discutat principii de viață creștină cu cei menționați mai sus a fost cunoașterea de către ei a învățăturii creștine și a mijloacelor de purificare sufletească.

Unul dintre grupurile de principii concepute de legionarul Gafencu Valeriu se intitulează «Năzuințe creștine», compus din 7 puncte. Aceste principii se referă la felul cum trebuie dusă viața creștină în cadrul Bisericii, pentru a se obține mântuirea. Unele asemănări între aceste principii și cele elaborate de Codreanu în lucrările sale se datorează măsurii în care acesta s-a integrat învățăturii și dogmei creștine. Același lucru îl susțin și în legătură cu celelalte principii elaborate de Gafencu Valeriu, în sensul că și ele cuprind norme de viață creștină, stabilind hotărârile de viață personală pe care el și le-a luat și care au fost valabile pentru orice creștin”.

Față de spusele lui Ianolide, Pătrășcanu a continuat totuși să susțină că principiile de viață creștină lansate de Gafencu în penitenciar au un fundament ideologic legionar sub înfățișare religioasă, căutând să demonstreze asemănările cu scrierile lui Codreanu.

Din acest motiv, anchetatorul insistă: „Precizează dumneata atunci dacă principiile lui Gafencu Valeriu au ori nu un caracter legionar.”

Ianolide răspunde: „Principiile lui Gafencu Valeriu au numai unele asemănări cu principiile din doctrina lui C.Z. Codreanu, cât și cu scrierile celorlalți conducători legionari. Legionarul Gafencu Valeriu a ajuns la concluzia că, în doctrina sa, Codreanu s-a abătut de la adevăratul creștinism, subordonându-l ideii naționaliste și politice. Legionarul Gafencu Valeriu, în principiile sale, se fixează pe un plan spiritual universal, cuprinzând în el toate neamurile. Aceste principii sunt valabile și pentru legionari, cu condiția de a și le însuși și accepta în forma în care le-a conceput el”.
La întrebarea anchetatorului: „Cu ce scop aceste principii au fost concepute și răspândite în rândul legionarilor de la Târgu Ocna?", Ianolide a răspuns: „Aceste principii au fost concepute și răspândite în rândul celorlalți deținuți din Penitenciarul Târgu Ocna, printre care și legionari, cu scopul ca ei să cunoască starea de conștiință a lui Gafencu Valeriu, putând și ei să o adopte în viață”. (Va urma)