Mărturii de spiritualitate creștină în temnița comunistă: Mărturisire și Cuminecare la Târgu Ocna

În memorialistica foștilor deținuți politici există numeroase relatări despre săvârșirea Sfintelor Taine în temnița comunistă. Ultimele cercetări efectuate în arhivele fostei Securități scot la lumină aspecte inedite despre slujirea preoților în temniță mai ales pentru împlinirea sufletească a confraților de suferință. Târgu Ocna a reprezentat poate unul dintre cele mai importante episoade din gulagul românesc. Aici deținuții bolnavi de TBC, mulți fără speranța vindecării, aflați în fața morții, s-au apropiat de modele creștine care viețuiau în acest penitenciar și au primit Sfintele Taine.

Cazul preotului Viorel Todea din Arieșeni, venit în Târgu Ocna ca bolnav de TBC în februarie 1951, este revelator pentru a înțelege cum misiunea creștină în sanatoriul deținuților tebeciști s-a concretizat în cel mai ridicat grad. Dar viețuirea creștină în Târgu Ocna a constituit și un real mijloc de rezistență în fața încercărilor administrației penitenciarului, a ofițerului politic și a celor reeducați de a reedita demascările prin metoda violentă care se practicase la Pitești. Timp de aproape doi ani, părintele Todea s-a aflat în camera nr. 5 a sanatoriului, adică în anticamera salonului în care erau ținuți bolnavii grav, în ultima fază a bolii. Acest tablou îl avem creionat de către însuși părintele Viorel Todea, care arată în memoriile sale: „Când am sosit la Târgu Ocna a fost o bucurie pentru cei ce mă cunoșteau mai de mult și m-au rugat să le vin în ajutor la cei ce vor cere, spovedindu-i și dându-le Sfânta Împărtășanie, mai ales că eram acolo, în vecini, doar treceam din WC și intram în camera cu gravii. Preoți eram mulți, dar nu prea agreați, unii din motive de comportare, alții din motive politice; așa că mi-am dat seama că din cauză că nu aparținusem de nici o culoare politică și mai ales că eram înțelegător cu tot omul, eram mereu solicitat. (…)

În penitenciar a început un nou curent și aici vreau să arăt componența deținuților: toți îmbolnăviții de pe la șantiere și pușcării de distrugere a omului, precum a fost cea de la Pitești și majoritatea erau din aceștia în două formații: deținuți turnători care luaseră parte la încercarea de «spălare a creierului» și cei care scăpaseră cu viață. Ofițerul politic al închisorii a căzut la înțelegere cu turnătorii ca să încerce și la Târgu Ocna o trecere a celor mai înzdrăveniți prin îngrozitoarele metode practicate la Pitești. S-au făcut pregătiri și când totul a fost pus la punct pentru întrecerea în muncă a «băieților» s-a surpat totul, prin voința lui Dumnezeu și liniștea iar a început să coboare în sufletele deținuților, căci fiecare se gândea că-i va veni vremea să treacă și el prin furcile asasinilor. Socotesc faptul că 95% dintre deținuți erau credincioși și cum candidații la moarte erau mulți și conștienți de acest fapt mi s-au adresat mie că, eram cu ei permanent, să îi mărturisesc. Am acceptat și, așa slăbit cum eram, i-am ascultat și fiindcă ar fi dorit să-i și împărtășesc am îndrăznit și cu voia lui Dumnezeu din pâinea și vinul tonic strecurat prin vată, iar pieptul meu Masa Altarului, am săvârșit Sfânta Liturghie și așa am avut tot timpul Sfântă Împărtășanie pentru cei care au dorit-o, plecând din lume cu inima împăcată și așa au venit și cei mai puțin bolnavi. (...)

Desigur că de la un timp am fost turnat la ofițerul politic Augustin Șleam, care a ordonat câteva percheziții corporale în toate camerele să găsească Sfânta Împărtășanie la mine sau pe la vecini, dar n-au reușit niciodată. La percheziție un gardian a văzut cutia respectivă, s-a uitat la mine în ochi, a zâmbit și mi-a spus: «Fiți liniștit! Dumnezeu să vă aibă în pază!»”
Pentru slujirea sa în Târgu Ocna și rezistența în fața reeducării, părintele Todea era considerat că duce o „activitate mistico-legionară”. De aceea, la propunerea ofițerului politic, în septembrie 1953 părintelui Todea i s-a dat o condamnare administrativă de 24 luni, eliberându-se totuși un an mai târziu. Tot pentru activitatea sa misionară la Târgu Ocna, în 1959-1960, ­părintele Todea a fost anchetat și condamnat la ani grei închisoare.