Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Agapia Veche sau istoria celor şapte biserici

Memoria Bisericii în imagini: Agapia Veche sau istoria celor şapte biserici

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 29 Dec, 2009

Schitul Agapia Veche este situat la 2 km mai sus de marea mănăstire de maici de la Agapia. Originile aşezământului Agapia Veche datează din sec. al XIV-lea, când un părinte monah, Agapie, se ruga prin aceste părţi din munţii Neamţului. Treptat, s-a întemeiat o sihăstrie a lui Agapie, în locul numit „Livada părinţilor“, în care mai mulţi monahi duceau o viaţă anahoretică. Numai la slujba de la miezul nopţii şi la sărbători coborau la biserică, cu făclii în mâini, se rugau împreună, îşi mărturiseau gândurile la bătrânul sihastru, se împărtăşeau cu Trupul lui Hristos, frângeau împreună pâinea dragostei, apoi se întorceau la colibele lor. Aşezarea s-a risipit la căderea unui troian din munte, chiar în ziua de Paşti. Comunitatea s-a risipit, regăsindu-se la iniţiativa părintelui Eufrosin, în poiana căruia îi poartă numele şi unde a construit un alt aşezământ. Ajunsă în ruină, biserica a fost refăcută de doamna Elena, soţia lui Petru Rareş, care a fost refăcută apoi de Petru Şchiopul. La sfârşitul sec. al XVII-lea, doamna Anastasia, soţia lui Duca Vodă, ridică o altă biserică, pe locul celei care se surpase. După evenimentele din 1821, biserica schitului s-a ruinat din nou, astfel încât a fost ridicată alta, iar în urma alunecărilor de teren, după 1990, a fost clădită o altă biserică din lemn, după care una din zid. În total, şapte biserici. Hramul bisericii este „Minunea din Colose a Arhanghelului Mihail“, prăznuit la 6 septembrie, dar şi cel al „Schimbării la faţă“ şi al „Cuvioşilor Rafail şi Partenie“, prăznuiţi la 21 iulie. În 1803, ca urmare a deciziei mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, călugării din acest schit, ca şi cei din vale, au fost mutaţi, cele două aşezăminte devenind chinovii de maici.