Memoria Bisericii în imagini: Biserica „Sf. Spiridon“ - Nou, paraclisul Patriarhiei

Una poate dintre cele mai impozante şi monumentale biserici ale capitalei României este „Sf. Spiridon“ - Nou, de lângă Piaţa Unirii. Are un hram mai puţin obişnuit pentru spaţiul românesc, deoarece cultul Sf. Spiridon la români a apărut abia în sec. XVII-XVIII. Iar aceasta s-a întâmplat sub influenţa culturii creştine orientale propagate de patriarhii Antiohiei care veneau prin Ţările Române pentru ajutoare financiare şi materiale. Prima biserică bucureşteană cu acest hram este cunoscută cu numele de „Sf. Spiridon“ - Vechi, cea care a rezistat vicisitudinilor istoriei, mai ales în vremea regimului comunist-ateist, care, demolată fiind, după 1989 a renăscut din cenuşă. Alături de aceasta este Biserica „Sf. Spiridon“ - Nou, iniţial ridicată în 1766. Cea de astăzi îşi are originea din octombrie 1858, ridicată la insistenţele mitropolitului Nifon şi cu sprijinul domnitorului Barbu Ştirbei. Este o construcţie impunătoare, cu contraforţi de rezistenţă, ridicată în stil neogotic, cu nervuri în bolta pronaosului, amintind de bisericile moldoveneşti. Interiorul este flancat de un balcon impunător, pentru ca în partea apuseană să fie un cavas susţinut de doi stâlpi masivi din marmură roz. Pictura este realizată de Gheorghe Tattarescu, iar vitraliile cu scene biblice reprezintă o podoabă a lăcaşului. Cutremurele din noiembrie 1940 şi martie 1977 şi bombardamentele din 1944 au afectat Biserica „Sf. Spiridon“ - Nou, dar nu au învins-o, de fiecare dată rămânând semeaţă ca o mărturie a credinţei creştine. Nici lucrările şantierului pentru amenajarea metroului din anii â80 nu au răpus-o, patriarhii Iustin şi Teoctist îngrijindu-se îndeaproape pentru restaurarea acestui mândru lăcaş de cult bucureştean.