Memoria Bisericii în imagini: Biserica „Sfântul Sava“ din Iaşi

Pe la 1330, pe Uliţa veche ce pornea de la Curtea Domnească din Iaşi şi se termina în Dealul Sărăriei, câţiva călugări moldoveni rugători la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim ridicau un aşezământ monahal cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“. De la început acesta a fost închinat Mănăstirii „Sf. Sava“ de la Ierusalim. În 1390 s-a ridicat prima biserică de piatră, apoi aşezământul a cunoscut mai multe refaceri susţinute financiar de domni ai Moldovei, precum Petru Rareş (1534), Petre Şchiopul (1583), apoi din secolul al XVII-lea, prin contribuţia unor mari boieri, cum a fost Ioanichie Caradja, care în 1625 repara biserica după devastatorul incendiu din 1616. De asemenea, de-a lungul istoriei, mănăstirea a primit şi i-au fost întărite numeroase privilegii şi proprietăţi, ceea ce denotă importanţa ei în viaţa religioasă a Moldovei. La 1402, această mănăstire îi găzduia pe Alexandru cel Bun şi mitropolitul Iosif, în drumul lor către Suceava, acolo unde trebuiau aşezate moaştele Sf. Ioan cel Nou; în 1468 marele Ştefan al Moldovei îi dăruia un clopot, iar în 1595, egumenul de la „Sf. Sava“ figura printre semnatarii actelor sinodului de la Iaşi. În 1714, în vremea domnitorului Nicolae Mavrocordat, aici funcţiona Academia Domnească, devenită apoi Colegiul „Sf. Sava“, dar şi o tipografie slavo-română, care din 1744 tipărea în limbile greacă şi arabă. Biserica este construită în stil bizantin, cu aspect de fortăreaţă, fiind unică în ţară. Aceasta poartă hramurile: „Sf. Cuvios Sava cel Sfinţit“ (5 dec.); „Sf. Mucenic Trifon“ (1 febr.) şi „Sf. Mare Mucenic Marina“ (17 iul.).