Memoria Bisericii în imagini: Episcopul Meletie Istrati al Huşilor

Provenit dintr-o familie răzeşească din Şerbeşti-Neamţ şi cunoscut mai puţin în Istoria bisericească românească, episcopul Meletie Istrati a avut o păstorire de scurtă durată pe tronul eparhial al Huşilor (1851-1857). A fost un ucenic al vrednicului mitropolit Veniamin Costachi care l-a remarcat la mănăstirea nemţeană de la Doljeşti şi l-a adus la catedrala din Iaşi, unde l-a făcut ierodiacon. Tânărul monah Meletie l-a urmat pe mitropolit în 1842, când s-a retras la Mănăstirea Slatina. În această mănăstire, Meletie a fost făcut ieromonah şi arhimandrit de către părintele său spiritual, fiindu-i apropiat în pregătirea ca slujitor şi teolog. La moartea marelui mitropolit, ieromonahul Meletie i-a fost executor testamentar. Ulterior, în 1851 arhimandritul Meletie a fost ales episcop la Huşi, prin mutarea lui Sofronie Miclescu la Iaşi. Ca episcop la Huşi a lărgit clădirile administrative ale centrului eparhial, a creat o frumoasă bibliotecă personală pe care prin testament a lăsat-o Episcopiei, a efectuat numeroase vizite canonice, mai ales că eparhia sa se întindea de acum până la Covurlui (astăzi Galaţi). În vremea sa a fost înfiinţat seminarul din Huşi, de care s-a ocupat îndeaproape prin tipărirea de manuale şi aducerea ca director a arhimandritului Melchisedec Ştefănescu. Deşi avea numai 40 de ani, la 31 iulie 1857, episcopul Meletie Istrati a trecut la cele veşnice. El a rămas în istoria secolului al XIX-lea ca unul ce s-a împotrivit activităţilor care au precedat unirii de la 1859, mai ales din cauza fratelui său Nicolae Istrati, care în divanul ad-hoc făcea parte din partida antiunionistă.